Pocnesc din degete cu mintea şi scot din pălărie batiste viu colorate şi înnodate între ele.Un şir luuung de batiste, se termină batistele-încep eşarfele, dantelele, Richelieu-rile, la naiba, fularul ăsta de lână netoarsă ce caută aici, dacă insist te pomeneşti că scot şi o cârpă plină de praf..
Am pus Oscarul la loc, azi suntem în 4. Mai "mestec" ,însă, la ziua de ieri, nununu, n-am s-o las să plece aşa uşor. N-a fost another ordinary day şi unele întâmplări sunt prea...sunt prea...sunt... gânduri materializate, exact acele gânduri care contează.
Fraza zile : "nu mi-o zăpăciţi de cap pe mama, că... eu rămân cu ea..." Ai zice că cineva a scos o cârpă de praf din pălărie, dar de fapt... a fost un Richelieu. Şi, în acelaşi timp, o pătură călduroasă, de lână. În spatele unor cuvinte chiar stau fapte, ba nu, în faţa lor. Stau ca o strajă, stau ca o mărturie, ca un far în noaptea cuvintelor. Faptele repun cuvintele în drepturi.
Câinele umbla c-un os în gură, un "os" din acela de curăţat dinţii.Câinele acesta a fost inteligentă de mică, ştia că la vârsta asta riscă să şi-i cureţe de tot aşa că s-a gândit : "mai bine îl ascund". Da, dar unde? Pe toate canapelele sunt oameni, în bucătărie nu se ascund oase, de acolo se fură oase, mă rog, se furau, mai la tinereţe... şi...shit, debaraua mi-au interzis-o demult, de unde era să ştiu că nu voi putea să diger punga aia roşie din plastic şi că voi lăsa urme? Şi nu luasem decât o gură din ea...şi iar mi-am amintit de veterinarul ăla care m-a întrebat dacă sunt struţ...
Mda. Acuma...câinele doarme ca porcu’. Şi eu m-aş culca la loc şi-aş mai şi visa câte ceva, dar...
Gata, la muncă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu