A doua "zi de depozit"...
Ziua a început frumos. Scăpată din înghesuiala specifică metroului bucureştean, în jurul orei 8:45 parcurgeam , pe jos, o stradă destul de lungă , cu tei aproape unul lângă altul.O fi poate adevărat că dacă ai vrea şi ai ştii cum, ai putea face orice cu mintea ta... altfel nu pot să-mi explic cum a fost posibil să elimin complet efectul olfactiv al noxelor autoturismelor de pe carosabil şi să "prelucrez" doar mirosul florilor teilor de pe trotuar...
Întrucât mi-am câştigat ieri invidia respectuoasă ( sau repectul invidios ?) a colegilor de la depozit prin reuşita (la care nu îmi dau seama cum anume am contribuit) de a fi fost prima angajată de sex feminin a firmei invitată vreodata de către unul dintre colegi spre a fi condusă acasă cu maşina la plecare, m-am gândit să încerc să-i iau colegului toată mâna şi să-l întreb dacă nu mă poate culege de pe uneva de lânga casă şi dimineaţa, în această perioada în care lucrăm împreună, chiar dacă asta ar însemna să ajung la depozit la ora 8 in loc de ora 9.
Ei, nu mi-a mers. Păi...că noi ajungem aici foarte devreme, că ce rost are să te scoli aşa dimineaţă, bla bla, noroc cu şeful de depozit, un super tip cu care, după aproape un an de muncă în colaborare, am reuşit să dezvoltăm de comun acord un limbaj uneori greu inteligibil pentru cei din jur, în sensul că ne spunem chestii serioase prin intermediul glumelor sexoase.
După ce A. a adăugat : "şi oricum, sex în grup facem dupa ora 9", am descifrat mesajul : "cucoană, noi venim aici dimineaţa, ne schimbăm în salopete şi în mijlocul depozitului dacă vrem, ne bem cafeaua şi pe urmă mergem eventual la budă, aşa că vino mătăluţă la ora 9, cum îţi este programul". Corect, m-am prins, vin de la 9.
Altminteri...am umblat prin pădurea de ţucumbere numărând inelele copacilor (denumiţi în limbaj specific, "picioare") , am primit un fluier în care am fost rugată să suflu permanent atunci când umblu prin pădure cu un anumit coleg (evident, este vorba despre cel care mă duce acasă cu maşina sa) , am mai intrat un pic pe net în timp ce mi-am servit masa şi mi-am facut siesta.
Într-una din pauze ( trebuie, altfel nu rezişti) , în timp ce îmi beam cafeaua stând pe o treaptă a unei scări de lemn, au venit în acelaşi timp 3 van-uri ale firmei, van-uri ce trebuiau încărcate cu ţucumbere. Din van-uri au coborât trei ditamai bărbaţii, şi, împreună cu cei 4 ditamai alţii bărbaţii lucrători din depozit au început să încarce ţucumberele care erau pregătite deja. Regret că nu sunt capabilă să descriu aceasta chestie, felul în care pasează ţucumberele de la unul la altul şi apoi in maşini...de-a dreptul cu măiestrie. Mă uitam ca la un spectacol.
Mi-am promis să mai urmăresc astfel de spectacole, atunci când e posibil, stând cuminte pe o treaptă de scară de lemn.
Cam asta e...Mâine iar metrou, flori de tei şi praf de depozit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu