Filozofie din paharele pe care le-am...

...spart.
Nu, nu pe care...le-am băut.

Îmi plac paharele de forma asta :



Pot să beau din ele şi lapte, mă doare în cot de ceea ce ar putea scrie pe ele.Aveam două, iepuraşul căruia i-am fost eu iepuraş până mai ieri parcă... mi-a mai adus două, mă gândeam cu mândrie că de Crăciun ...poate fac şase.
Nope, dac-oi fi sănătoasă şi-or fi toate bune şi la locul lor...poate fac şase dacă primesc două şi de ziua mea.

Le-am spart, de bine ce mă bucuram, în hărnicia mea.
A plecat familionul, m-am apucat să strâng şi...am strâns. Cioburi. Am bocit preţ de minim 15 minute, nu după pahare ci ... zău dacă mai ştiu după ce.

După ceea ce avut şi am pierdut?
După ceea ce am pierdut pentru că n-am ştiut că am ?
După ceea ce am crezut că am pierdut dar nici n-am avut, de fapt... cu alte cuvinte, după ceea ce mi-am însuşit prin închipuire şi n-am pierdut decât tot prin închipuire?
Damn, cred ca am 52,00 pahare în casă, de ce a trebut să bocesc după două sparte ?
Şi... de ce două ?

Mama doarme liniştită şi respiră regulat.
"Iepuraşul" m-a sunat, era vesel.
Pe ăilalţi i-am sunat eu şi mai bine nu sunam că i-am trezit.
Câinele respiră regulat, pe hol.

Poate că ar fi bine să dorm, un pic, chiar dacă e încă zi.