Curentu’ care mi-a închis uşa

Ăsta este sau nu este jurnalul meu ? Este. Păi dacă este, e musai să reproduc aici o conversaţie pe care am avut-o cu o doamnă (să-i spunem doamna X ) pe site-ul acela de socializare pe care mai bântui încă.

"Doamna X : Ziua bună, Anna![emoticon_floricică] Oare de ce mă inhib şi nu am curaj să îţi trimit pupicii zburători ai [numele site-ului de socializare]? Ai un mare talent de a ridica ziduri în jurul tău, le simt şi în planul ăsta virtual [emoticon_căruia_ îi_ ies_ ochii_ din_cap].

Eu : Mă speriaşi cu adevărul ăsta !
Pot să-ţi trimit, pe chestia asta un sincer şi cu drag [emoticon_îmbrăţişare] ?

Doamna X : Primit [emoticon-îmbrăţişare]. Dar DE CE faci asta? Nu trebe musai să îţi pui viaţa şi sufletul pe tavă, dar lasă uşa un pic crăpată, mai intră un gând bun, o frântură de iubire ...atât cât să nu se usuce sufletul[emoticon-pupic].

Eu : Chiar că mă speriaşi de tot. Eu credeam că am lăsat uşa niţel crăpată. Eh, o fi închis-o curentul şi nu mi-am dat seama, promit să reflectez la asta.[emoticon_zâmbăric][emoticon_floricică]...

Doamna X : Scuze, am omis să îţi zic că mă pricep de minune să citesc oamenii. Nu că tu ai fi uşor de citit, dar au fost unele lucruri care te-au trădat. Unul ar fi modul precaut în care te exprimi. Altul - felul "dibuit" de a te apropia de oameni. Şi cred că oamenii te-au dezamăgit cu prisosinţă, aşa că eviţi abordările directe[emoticon_zâmbăric] "

Ta-na-naaa... aşa-i, de la un capăt la altul. În concluzie : WTF am I doing? Ştiu ce. Nu mai aştept nimic. Dar dacă nu mai aştepţi nimic, nu înseamnă că nu se şi întâmplă, doar că se întâmplă în afara ta. Ca şi cum, dacă nu mai aştepţi telefoane decât de la rude şi vechi amice, capeţi convingerea că orice alt apel nu poate fi altceva decât o greşeală de tastare a numărului de telefon.
Şi, of COR(R)Se, s-ar putea să ţi se întâmple aşa ceva:

şi tu să crezi că ai o problemă medicală, că ţi-a crescut, de pildă, tensiunea sau că ai început, subit, să ai rău de metrou.

Trebuie să văd neapărat care-i treaba cu uşa mea. Nu cred, totuşi, că s-a blocat şi yala.