Film cu Rambo

Îmi căutam umorul, sarcasmul şi autoironia. Ajunsesem cu căutarea sub fotoliu când... m-a lovit criza. Nu ştiu câţi dintre voi aţi fost loviţi de crize de orice fel, de aceea astăzi doresc să vă împărtăşesc din experienţa mea. Criza e parşivă şi se manifestă, de regulă, ascunzându-se după ce vrea ea. De data aceasta s-a manifestat prin vocea mamei, astfel : "nu te enerva, dar mi s-a stricat televizorul". Vedeţi dvs... dacă aş fi găsit între timp obiectele acelea trei pe care le căutam, aş fi răspuns, probabil , " bine că nu frigiderul" dar ... o, vai, nu le găsisem încă şi astfel criza m-a trântit la pământ, mai exact pe covor.

Mă întrerup puţin ca să vă vorbesc despre eroi în termeni mai puţin elogioşi, căci mă întreb câţi dintre eroi sunt eroi nu datorită curajului, sacrificiului de sine sau minţii luminate ci datorită adrenalinei. Pentru că e timpul să mărturisesc faptul că adrenalina m-a ridicat de la pământ, mai exact de pe covor, adrenalina m-a făcut să smulg televizorul mamei din priză, să-l duc... să-l dau naibii, să smulg apoi televizorul meu din priză şi să-l aşez, victorioasă, la mama în cameră. Bine... ar trebui să fiu corectă cu mine însămi şi să mai recunosc şi faptul că criza (cacofonie intrată în limbaj, la unii inclusiv sub limbă) nu m-a trântit foarte rău deoarece eram oricum în patru labe deja, căutând sub fotoliu, că vorba aia, spune-mi cât de sus te-ai cocoţat ca să-ţi spun cât de tare te loveşti în urma căderii, Ep = mgh.

Asta era ieri, dar ieri n-am avut eu chef să spun la nimenea.

Să analizăm situaţia. De la ce-am plecat, ieri? Am plecat de la o maşină de spălat, un frigider, un computer şi două televizoare. Unde am ajuns azi? Am ajuns la o maşina de spălat, un frigider, un computer şi un televizor. Flanco, Domo, eMAG şi altele cuvinte. Care este diferenţa dintre ieri şi azi? Diferenţa este ΔTV . Că vorba aia,spune-mi de la ce pleci ca să-ţi spun unde ajungi, dacă ai noroc să nu fie şi mai rau.

Singura problemă e că mi-e şi frică să-mi mai caut pierdutele umor, sarcasm şi autoironie, că cine ştie ce se mai strică pe chestia asta. Şi asta n-ar fi nimic, dar promit să revin la bunele obiceiuri şi să nu mă mai uit la TV , că dacă mă uit se pare că stric celălalt televizor.

Bine, acuma... ce să zic ? Eu am mai trecut prin situaţii din astea când mi se scufundau corăbiile, dar m-am aruncat în valuri şi le-am salvat, le-am adus la mal, din chiuvetă. Numai că între timp am mai îmbătrânit şi mă concentrez mai greu, situaţie în care rog repectuos pe cei reponsabili cu soarta crudă să nu-mi strice electronicele în timpul operaţiunii de salvare, că aici e viaţă, nu e film cu Rambo.