Dulceata de coacaze IV

Realiteasca se ridica de pe scaun si se indrepta catre usa tramvaiului. Fir-ar sa fie, nu aici, trebuia sa coboare cu o statie mai inainte pentru Mall cu Leonardo inclus. Ma rog, acuma… cum era oare vorba aia? “Tot binele spre rau” sau “tot raul spre bine”? Ma rog, nu conta, daca tot a ajunsese aici, va trece pe la Casa de Pensii, isi aminti ca o rugase Baba Cloantza Iaga sa intrebe ceva acolo la un ghisheu…
……

Categoric-gandi Realiteasca, asta e o zi proasta, vorba Albei ca Zapada.
Ii va fi greu sa uite prin ce trecuse la Casa de Pensii, chiar EA,REALITEASCA INSASI,cu toate armele sale, fusesese gata-gata sa fie depasita de situatie.

Intra la Leonardo, gasi doua perechi de bocanci pentru copii, cea mai mica marime posibila ( perfect, Cenusareasa se falea ca are piciorul mic pentru un adult, nu? ) si se grabi sa ia tramvaiul inapoi spre casa Albei ca Zapada.

Isi pregati din timp cutitul cu varf ascutit pentru situatii de urgenta, muschii ii avea la ea in caz ca desteapta aia impreuna cu piticii pusesera dulapul in usa.
Avu o surpriza. Usa de la intrare era intredeschisa, nici un dulap in usa. Simti un gol in stomac.
In camera Albei ca Zapada- nimeni, nici macar Somnorila nu sforaia pe canapea.Pe birou, dezordine, dar asta nu insemna nimic…

Se duse cu inima stransa in bucatarie. Deschise usa, Alba ca Zapada si piticii o intampinara, in cor, cu :
-Saru’ manaaaaa! Va asteptam cu un ceai de tei, o dulceata buuuna de caise si o cafea .

Golul din stomacul Realiteascai crescu.Arunca o privire pe masa. Nu! Alba ca Zapada pusese fata de masa lucrata in broderie Richelieu, cea pe care o avea de la bunica ei!
Se aseza pe scaun, real de alba la fata. Oare pierduse razboiul? Oare o pierduse de clienta pe derutata de Alba ca Zapada? Oare ametita asta chiar reusise sa inteleaga?

Nu-i nimic-isi zise Realiteasca- oare cum era vorba aia? ”tomorrow is another day" parca…
Pentru maine o are programata Cenusareasa…