Cat timp mai este…

Am reusit cu greu sa-l bagam la culcare pe la ora 1 noaptea.
S-a trezit la 5 dimineata,a spus intai doua poante rasuflate si apoi, deodata,a inceput sa intrebe : de ce au insistat toti sa o puna in sicriu, el i-a rugat sa o puna in pat,langa el,sa stea cu ea. De ce trebuie inmormantata astazi,nu se mai putea astepta macar o zi ? Apoi s-a dus la ea, la sicriu si a plans in hohote:"puiul meu, frumoasa mea,unde pleci tu si de ce? "
Ea avea 70 de ani, el are 79... anul trecut au sarbatorit nunta de aur, adica 50 de ani de casatorie.Cu siguranta, nu toate zilele le-au fost miere.
Sau poate, tocmai de aceea...

Apoi....s-a trezit si mama cea batrana,prea batrana,nedrept de constienta...

-Ceea ce ai vazut tu noaptea trecuta este chiar viata in goliciunea ei...
-Asa cred si eu, prietene.Se pare ca doar moartea ne face sa vedem viata in goliciunea ei.
Stii, in loc sa ma vait de inutilitatea vietii si a maruntelor sentimente umane...as vrea sa ma bucur de ele.
In toata micimea lor.
Cu orice risc.
Cat timp mai este.
Atat sunt de marunta...

Probabil ca am sa uit.