Atelierul de proiectare

Ajunsesem la jumatatea canii de nechezol*, ceea insemna ca mai aveam in cana un sfert licoare si un sfert zatz. Ora, aproximativ 7:15, zi ploioasa, liniste, fiecare pe dupa planseta sa, fum sa-l tai cu cutitul.
Nu mai eram piersicutza de ceva vreme, incepusem cu un fum de tigara si eram deja la 2 tigari per cana nechezol (hehe...ce vremuri, acum fumez minim 4, cred ca e de vina cafeaua naturala...hmmm...)
Priveam pierduta pe geamul din fata mea si am observat ca s-a copt o rosie. Cum adica, ce rosie? O rosie de pe unul din rasadurile ce le plantasem in fata baracii, foloseam orice bucata de pamant, asa erau indicatiile.
Contemplarea mi-a fost intrerupta de o chestie ce se legana cu o umbrela intr-o mana si cu o servieta in cealalta mana. O binecunoscuta servieta...
-Sase, zic, a venit Zuzu !
Miscari de scaune, fosnete de hartie intinsa pe planseta, scartaituri de pedala ,"fir-ar ale naibii de pioneze", geamuri deschise la repezeala.
Usa se tranteste de perete, un zgomot binecunoscut.
-Iar ati fumat aici ca turcii!!!
-Da, sefu, zice domnul Bleontz de dupa planseta, si sotia se plange ca miroase apa a fum cand imi spala hainele...
-Ana, vino pan’la mine !!! zbiara Zuzu
Mi se face raaaau, mi se face si mai rau, mai rau ca acuma nu mi-a fost niciodata...sigur e vorba despre OMC-urile** mele...
-Imediat, zic.
-Acum !!! zice si iese pe usa.
Ma ridic, ies din birou, trec pe langa doamna Mihailescu, dactilografa, mintea mea inregistreaza pentru a mia oara, probabil, imaginea buclelor cocului negru, mult prea negru, combinata cu tzacanitul masinii de scris.
Intru in biroul lui Zuzu si ma asez pe lacrimariu***.
Intre timp sunase telefonul, Zuzu vorbea la telefon.Cum care Zuzu? Balaurul Zuzu, tovarasul Dinu.
-Da, sigur ca da, cu placere, scumpa si draguta domnisoara, cum nu, pentru dumneavoastra...bineinteles, trimit imediat pe cineva, zice privindu-ma pe deasupra ochelarilor, unde sa se fi uitat si el , saracul, lacrimariul era de cealalta parte a biroului lui...Nu, nu este nici o problema, pentru dumneavoasta, oricand, sarut mainile, sarut mainile...fir-ai a dracu’ de proasta, conchide, evident,dupa trantirea telefonului in furca.
-Scumpa si dragutza domnisoara, mi se adreseaza, am o mare rugaminte la dumneata…Numai in dumneata pot avea incredere...Nu stiu ce se intampla cu tovarasa Mihailescu, de la o vreme dactilografiaza cu foarte multe greseli, cred ca are probleme acasa, numai dumneata poti sa ma ajuti, sa-i colationezi lucrarile...si sa-i si dictezi ca sa bata mai repede.Bineinteles, voi tine cont la OMC-uri...
-Da, sigur, zic. De parca as fi putut zice altceva…
Scapasem de dracu’ (OMC) dadusem de tac’su ( madam Mihailescu)...
-Mai am de tras in tus un format A4 foarte simplu si apoi merg la doamna Mihailescu.
-Bine bine, zice si pune mana pe creion, adancindu-se in studiul ziarului.
Ajung in birou si zic:
-Mai Ovidiu, da-mi ce aveai sa-mi dai sa trag in tus.
-Ce ma ce, ce aveam sa-ti dau?
-Cepul ala... zic.
-Nu ma, zice, cepu’ l-am avut dinainte de astea...
Rasete, nu ma prindeam de ce...intr-un final m-am prins.

Zece linii aveam de tras, le-am tras intr-o ora...Imi era groza de : "oooof, iar am scapat degetul fata mica", bagat guma in gura, sters exemplarul 1, exemplarul 2, exemplarul 3... "o femeie singura se descurca, iar m-am certat cu cumnata-mea, stai sa ma duc sa dau un telefon", dat telefon, descaltat un picior, scarpinat genunchiul stang cu tapla proaspat descaltzata a piciorului drept, "bine, bine, fata, te pup, mai vorbim de-acasa"...Pe urma luat pauza, mers plivit rosii, nea Vasile de la motoare iesit studiat marele mister : poarta sau nu doamna Mihailescu chiloti?
Toate astea au trecut dar am ramas cu o mare nelamurire.
A iesit biata femeie la pensie si nu stiu nici in ziua de azi adevarul.Parerile au fost intodeauna impartite.Nea Vasile , pana sa iasa la randul sau la pensie, a sustinut cu tarie ca nu, nu purta chiloti. Altfel nu se explica o anumita cuta pe care o facea vesnica rochie albastra cu flori galbene a doamnei...in intr-o anumita zona...privita din spate...
----------------------------------
*nechezol : inlocuitor de cafea constand din naut macinat
**OMC : ore munca cumulate, habar n-am cum se calculau, m-a ferit Dumnezeu sa aflu, stiu doar ca salariile "in acord" erau direct proportionale cu numarul de OMC-uri calculate. Am auzit de atatea ori cuvantul omeceuri ca nici o eventuala scleroza nu ma va scapa de acest cuvant...
***lacrimariu : scaunul pe care era judecat proiectantul si/sau desenatorul tehnic in ceea ce priveste omeceurile, situatia familiala, relatiile cu colegii, numarul de rasaduri plantate, iesirea sau nu in curte la gimnastica de inviorare, prinosul adus...
-----------------------------------