Ma straduiesc sa-mi fac un plan de bataie.Toti colegii spun ca acusi-acusi "vine valul". Tsunami adica.De parca n-as sti si de parca nu mi-ar si placea...
Si eu trebuie sa incep ceva nou, situat exact in directia "curentului de aer". Stiu ca niciodata nu mi-a iesit nimic din ceea ce am planificat, ca aproape de fiecare data a trebuit sa ma orientez rapid, la fata locului, bazandu-ma pe intuitie, improvizatie si ajutor pe care se pare ca ma pricep sa-l atrag…Adica stiu sigur ca ma pricepeam...La naiba, n-am mai fost demult in bataia vantului, am uitat cum e sa ajuti si sa primesti ajutor,sa gresesti si sa repari rapid greseala, sa-ti placa ceea ce faci, sa… Of, astea or fi ca mersul pe bicicleta?
Si se pare ca am mai uitat ceva: faptul ca, fiind asa cum sunt , tot ceea ce ar trebui sa fac ar fi sa-mi adun fortele si sa am incredere in mine.
Grea treaba, asta e cea mai grea.
Imi bag picioarele, nu ma mai gandesc la nimic, altminteri ma loveste panica.Am sa gandesc doar un mod destept de a stoca tsunami-ul de informatii ce va veni si va trebui gestionat.
Pana una-alta, am sa mai fumez in magazie, ochi in ochi cu un sir de anvelope de pe un raft.
Peste 2-3 saptamani...s-ar putea sa uit ca exista tigari...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu