Poezie

Stau intr-un colt , in depozitul service-ului,in singurul loc in care se gaseste o scrumiera.Din locul acesta vad si rampa, si rafturile cu anvelope .Langa mine, una din masini este incarcata "prin rostogolire", ceea ce inseamna ca, daca nu sunt atenta, s-ar putea sa ma calce vreo anvelopa pe picior.Zgomote produse de diverse utilaje, miros de cauciuc, rasete, eventul si cate un "da-te ma-n p**a mea".

Din coltul acesta vad si "steagurile" Dunlop, Michelin, Goodyear, Continental, curate.De fapt, asta e primul lucru dupa care ma uit intr-un service de roti: cum arata "steagurile". Daca sunt curate, service-ul incepe sa-mi inspire incredere.

Am terminat de fumat si urmeaza sa urc in birou. Un birou cu oameni, nu cu papusi Barbie & Ken.
Ma simt bine. Cumva...acasa.
La urma urmei...si speranta are dreptul la un timp al ei.

Desi nu pare, asta a fost o poezie.