Cineva imi spunea :"poate ca minciuna este ca si religia si anume necesara". Valabil si invers, nu? Poate ca religia este ca si minciuna si anume necesara...
Cred ca atata timp cat durerile noastre cersesc posibilitatea aparitiei unei minuni, atata timp cat avem nevoie sa speram ca exista un ceva ce poate rezolva nerezolvabilul omenesc, avem nevoie de religie. De aici incolo..."liber" la manipulare, fie si pozitiva. Si atata timp cat poate fi si pozitiva, atata timp cat, in afara de a ne trimite in diverse cruciade sau jihad-uri poate fi si creatoare de cateva reguli fara de care nu am putea convietui...imi pare ca este, intr-adevar, necesara.
Iar necesitatea provine din faptul ca suntem animale sociale complexe si complicate. Altminteri, pentru conservarea speciei ar fi suficiente instinctele si ceva organizari statale.
Ca sa putem convietui avem nevoie de reguli.Regulile create de oameni sunt oricand pasibile de a fi "rediscutate" de alti oameni. Si atunci, intervine necesitatea regulilor create de "supraomenesc". "Binele" si "raul" se cer a fi stabilite de o instanta superioara noua.Asa ca...avem Raiul si Iadul sau alte variante in acest sens.
Am impresia ca necesitatea religiei este in om.
In final si in plan personal, cred ca "we each get what we deserve", nu in sensul de rasplata sau pedeapsa, ci in sensul de cauza si efect. In orice caz..."aici". Ce-o fi "dincolo", si daca el exista...habar n-am. Stiu insa sigur ca imi va veni randul sa aflu.
Oare ceea ce am scris aici demonstreaza ca sunt un ateu de luat la pietre? Sau ca "habar n-am pe ce lume traiesc" si am in cap o "varza" de concepte ?
Cred că alegem: şi regulile după care ne convine - sau nu - să jucăm, alegem şi micile compromisuri care în final oricum conduc la marile dezastre (ha ha ha), ar fi normal să alegem conştienţi de consecinţe... Minciuna mică e doar un fir de praf care în final mereu devine un bolovan...
RăspundețiȘtergereStii, brush...ma intreb in ce masura am putea alege constienti de consecinte, avand in vedere marele nostru "talent" de a ne minti singuri...nu neaparat ca o regula dar de multe ori exact atunci cand ar trebui :-) sa privim adevarul in fatza...
RăspundețiȘtergere:-)
Eu nu cred nici in religie nici in minciuna ( chiar daca uneori le-am mai folosit si eu, ca orice om), eu cred in inteligenta materiei si in puterea extraordinara a subconstientului nostru. Daca toate acestea inseamna Dumnezeu, atunci eu cred in Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere@iris: Mi-am amintit ceva dintr-un text citit nu stiu unde si nu stiu cu ce ocazie, ceva de genul : "daca nu puteti crede ca Dumnezeu este un batran cu barba, imaginati-va ca Dumnezeu este "Legea". N-am continuat lectura, n-am descoperit ce anume se considera in textul respectiv a fi "Legea", dar daca ar fi fost vorba de "Legea firii", as fi putut fi de acord. :-)
RăspundețiȘtergeresunt de acord cu existenta regulilor.
RăspundețiȘtergeresi cred ca de aici porneste problematica existentei omului.
aceasta 'copertare' in niste limite duce atat la supunere si umilinta, precum si la razvratire si dorinta de a le sparge.
de aceea, cred ca suntem 100% liberi in a alege, o si facem, dar nu putem anticipa 100% efectele.
de aceea, trebuie sa ne asumam din start atat alegerea, cat si ...ignoranta, daca vrei, in zona efectelor.
stii ce mi se pare ingrat?
zona subtire de demarcatie intre individ - facator de reguli si acelasi individ - pus in postura de a le anihila. aceleasi reguli sau altele.
si cred ca, undeva in zona asta sensibila, religia, ca instrument de manipulare, a gasit cel mai propice teren.
regulile impuse, 'pantetate' de catre religie, au devenit, in aceeasi masura, cele mai ravnite a fi incalcate. si, trebuie sa recunoastem: o facem cu succes. :D
@the_same:Daca vorbim despre mase mari de oameni /religia "aleasa", libertatea de a alege este discutabila. E posibil ca,ajunsi la momentul in care suntem suficient de copti (ca indivizi) pentru a o face sa fim deja in situatia de a exclude din start si inconstient varianta (re)alegerii, reconsiderarii, razgandirii.Cu alte cuvinte, regula "nu incalca regula!" poate fi insusita "for good", exista posibilitatea sa nu ne mai punem problema prin intermediul carui "sistem de operare accesam" lumea.Cred ca aici se poate apasa foarte usor pe pedala "cruciada", pe "sistemul nostru de operare e unicul posibil, care nu sunteti cu noi, sunteti impotriva noastra si a binelui universal", orice o fi insemnand acel "bine". Pe de alta parte,nu cred ca tot noi, oamenii, putem scapa de blestemul/binecuvantarea :D bataliei regulilior si nici de dorinta nestavilita de a le incalca, de a evolua, deci. Cred ( iata, mi-am insusit o regula :D ) ca existenta regulilor privite ca sistem de referinta, este necesara, preferabila lipsei lor.Asa cum avem nevoie de reguli pentru a ne situa undeva, avem nevoie de ele pentru a avea ce incalca.
RăspundețiȘtergereP.S. Am vaga impresie ca iar am vorbit despre acelasi lucru (in cazul asta "zona subtire de demarcatie") folosind cuvinte diferite... :-)