Gesturi

Le-as zice gesturi masculine. Pentru ca sunt unele gesturi pe care le receptionez diferit atunci cand sunt facute de catre un barbat si nu de catre o femeie.De ce? Cred ca din motiv de nevoie de protectie, constienta sau nu.As putea dezvolta chestia asta...hehe...pana as ajunge pe diverse strazi si ulicioare si as trece (sau poate chiar acolo ar fi punctul terminus, cine stie? ) prin fata casei lui papa Freud. Dar n-am chef.Vreau sa fiu superficiala (am citat pe cineva) cu buna stiinta (asta e de la mine). Pentru ca gestul a fost misto, chiar misto.
Dimineata. Te rog, catel, "executa" mai repede, e tarziu tare, pas alergator pana la metrou, coditza la ziare, te rog metrou sa vii repede, metroul se aude, scot repede cartela, peron invadat de lume si un sigur tren.
La naiba, uneori e insuportabil. Si mor de cald si mi-as da pardesiul jos dar n-am, efectiv, loc.Mut geanta pe stanga, trag de maneca dreapta, pana aici e bine, pardesiul ajunge aproape pe jos, dau sa mut geanta in dreapta ca sa repet figura la maneca stanga si...in momentul acela observ un capat de maneca de haina de piele cognac apucand, din spatele meu, de pardesiu si tinandu-l pana scap, in sfarsit, de obiectul vestimentar indezirabil.Intorc capul fiind sigura ca posesorul manecii cognac e o cunostinta.
Nu era. Pe domnul acela intre doua varste il vedeam pentru prima data in viata mea. I-am zambit (stiu ca uneori imi iese figura asta chiar artistic, in special atunci cand e sincera), mi-a zambit. Atat. Misto senzatie, am pastrat-o. Ba mai mult, mi-a amintit de alte gesturi.Hmm...e ciudat cum un gest de azi iti aminteste de un gest de ieri care iti aminteste de...da, am avut parte de ceva gesturi.Si poate voi mai avea...
Da, stiu, predica gestului poate fi periculoasa. Dar aici nu e vorba despre asta. E vorba despre a pastra senzatia.