Probabil ca, daca nu mi-ar pasa, n-as scrie. Probabil ca, daca nu as fi baut un pahar cu vin, nu as fi scris, de asemnea. Oh, da, am baut un pahar cu vin si mai si recunosc. Mi-e jena s-o recunosc, mi-e foarte jena, mai jena ca acum nu mi-a fost niciodata... dar de obicei...nu beau vin. Nu. Beau whiskey, daca tot se intampla sa beau.Nu mai suport votca, nu stiu de ce, iar berea n-am savurat-o niciodata, de fapt. Hmm, ce comportament neadecvat am, mama mea, cand am plecat de acasa (inainte sa ma intorc) mi-a spus...hai ca vorbesc prostii, zau. Mama nu mi-a spus niciodata sa ma port "ca o doamna". Nu, nu mi-a spus. Dar n-a iesit niciodata din baie altfel decat in halat. Punct.
Oi, Anna ! (deci Anna , nu Anaa), cand era ANNa...era de rau.Dar ce-mi veni mie cu astea, papa Freud? Eu, de fapt, nu vroiam sa spun nimic de mama, pe ea o iubesc si punct.Daca zici careva ceva de mama...ala esti, mai ales ca am baut vin si nu whiskey.
De fapt, am o problema cu "doamnele onorabile". Nu tot timpul. In majoritatea cazurilor mi se falafaie. Eu una...mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul, "doamnele" sa ma eticheteze pana li se termina tonerul din imprimanta de etichete cu cod de bare si pana li se busheste imprimanta insasi sau scannerul din dotare.Uneori insa...cate cineva care conteaza imi aminteste de "neshte treburi".
De...privirile piezise ale onorabilelor sotii pentru care din amica devenisem dusman numai pentru ca eram proaspat posesor al unei hotarari de divort (nu ca onorabilii soti ai onorabilelor sotii nu si-ar fi schimbat si ei atitudinea, fiecare in functie de caracter si de prezenta sau absenta consoartei). Nu.Oh, o mentiune: schimbarea onorabililor cred ca avea un sens pozitiv din moment ce majoritatea doreau "sa-mi faca un bine".Sau poate ca nu. Poate ca devenisem brusc Caludia Schiffer sau Bo Derek (deh, alte vremuri...) fara sa-mi dau seama...
De...baricada. De ambele ei parti .Exista o parte a baricadei de care onorabilele sotii sau fostele biete sotii actualmente onorabile ex-sotii sau actualele viitoare onorabile sotii fie ca nu trec niciodata, fie ca trec dar n-ar recunoaste-o nici picate cu ceara sau ulei de la candela. In ambele variante, dar cu precadere in a doua, le creste productia de etichete de pus pe alea, pe celelalte. Pardon, de eticheta. Pentru ca nu stiu decat una, aia neagra, evident in opozitie cu cea alba pe care si-au lipit-o pe frunte, la vedere. Da, aia pe care nu scrie nimic.
De...deruta.
De...luat in freza.
De asumat.
De luat hotararea.
De "stand on my own two".
De transmis mai departe : just stay on your own two.
Ma opresc aici.Oricum , si pana aici, este absolut neonorabil...
de...priviri piezise dupa ce se afla despre ...monstruozitatea comisa, da, cu siguranta ai parte; dar mai interesant este, cand ele vin dinspre ei ale lor.
RăspundețiȘtergeremama mea - care iesea intotdeauna goala din baie, eu urmindu-i exemplul :P - mi-a spus foarte concis: in ochii onorabililor soti devii un real pericol, pentru insusi exemplul ce-l reprezinti pentru onorabilele lor sotii.
deci, la o adica, se poate si fara...onorabilul, nu ?! :D
cat despre partea intunecata a baricadei:
daca acolo ai putea gasi ceea ce evident incepi sa cauti - daca esti suficient de desteapta s-o faci - ei bine, te poti lasa 'tapetata' lejer cu etichete negre. gasind ce cauti, toate devin curcubeu.
ca efect secundar, onorabilitatea tertilor, ca virtute, va fi inghitita cu greu, poate si din cauza etichetei albe lipite stramb pe ...gura.
E clar. Sunt o baba. "Onorabilii" au "evoluat" :D.Nu asta era evolutia la care speram...
RăspundețiȘtergereCautarea...da, cred ca este inevitabila.Gasirea nu este obligatorie si nici indispensabila :D, cred eu .De fapt, sunt doar cateva lucruri care se impun ca obligatorii, in mod obiectiv. Si sunt diferite, de la caz la caz. E firesc, un caz e un om.Si atunci...de ce apar aia/alea cu tiparul in toata chestia asta ? Sau...te pomenesti ca e si asta obiectiv necesar...
...poa' pen'ca tre' sa fie cineva reponsabil cu studiu' de caz ?! :D
RăspundețiȘtergere