Revelion 2009

N-am vrut sa spun, dar, ca de obicei, nu pot sa ma abtin.Au venit, in noaptea de 30 spre 31 decembrie, anul trecut. Piticul, Pasarea si Roscata, un grup pitoresc.Cineva a luat-o razna, cred ca ei, pentru ca sunt mai multi.Aveau caciuli si piticul pocnea dintr-un fir. Faceau repetitie pentru Plugusor. Era clar, pasarea shparlise firul si chestia asta m-a enervat ingrozitor.
Si se stie doar...pan’ aici. Adica...sa nu ma enerveze grupuri pitoresti...ca vad rosu inaintea ochilor.
Am incercat sa numar pana la 10 dar ceva nu era in regula pentru ca nu mai stiam ce vine dupa 7, si se stie ca pana la 7 este insuficient.Ma simteam incoltita .Norocul meu, cand sunt incoltita imi incolteste cate o idee salvatoare, asa ca am luat-o invers : -1, -2,...-7, -8, -9,-10.
Cred ca nu se asteptau. In zapaceala lor, cand au plecat, au uitat sa ma ia la petrecerea de Revelion.

Asa ca am petrecut petrecerea de Revelion pe trecerea de pietoni dintre ani cum am vrut eu. Adica in trening. Pe trecere era cam frig dar m-am descurcat, de fapt...nu e numai meritul meu. M-au ajutat Vodafone & Orange. Eram pe scara, ma duceam la vecina de la et.1 sa ciocanesc cu ea paharul cu sampanie cand a sunat fii-mea de la munte. Dupa primele 7 trepte coborate cu paharul intr-o mana si mobilul in cealalta, am inceput sa urc inapoi ca sa nu vorbesc pe scara blocului, unii dadusera petardele la maxim.La treapta a 5-a, cum urcam, am pierdut semnalul, adica nu eu, cred ca telefonul l-a pierdut, si a inceput sa-l caute, l-a cautat pana la etajul 4, nu l-a gasit si s-a intors inapoi. De la treapta a 4-a am inceput din nou sa cobor. La treapta a 10-a a sunat fii-mea din mobil.Am inceput sa urc din nou, dar la treapta a 4-a, cum urcam, a fost randul meu sa pierd semnalul, mobilului ii era deja indiferent.La coborare, sa-mi fie iertat, dar nu mai stiu pe ce treapta ma aflam si nici cum s-a intamplat, dar mobilul a inceput din nou sa sune cu soneria lui fii-mea.
Eram epuizata. Am luat loc pe o treapta al carui numar imi este imposibil sa mi-l amintesc si am vorbit cu fii-mea. Totul ar fi fost perfect daca nu as fi baut si sampania din pahar in acest timp si a trebuit sa urc din nou pentru reumplere.
Intr-un final apoteotic care, sa-mi fie iertat, dar nu stiu la ce ora a avut loc, am reusit sa ajung la vecina, cu paharul plin si intact.

Am dormit ca un prunc pana mai adineauri.