sâmbătă, 28 februarie 2009

The Reader

Ieri seara am vazut filmul The Reader. Stiu ca sunt impresionabila si de aceea unele carti sau filme au un puternic impact asupra mea.Un gand naste alt gand care naste alt gand care...
Filmul mi-a asezat gandurile pe doua directii ce se intretaie, chiar se incalcesc undeva si nu le pot descalci pentru ca altundeva apare un blocaj.
1.Vina, asumarea ei.
N-ai stiut ca iubesti un criminal.Cand ai aflat adevarul, te simti vinovat ca ti s-a intamplat asta.
N-ai facut parte din SS, n-ai omorat niciodata decat muste, eventual, ba mai mult, faci parte dintr-o generatie ulterioara celei ce a trait oroarea, de o parte sau de cealalta a tevii de tun.Si totusi, iti asumi vina colectiva pentru ca parintii sau bunicii tai fac parte din generatia ororii, traita de o parte sau de alta a...a frontului (cred ca am extrapolat...)
2.Binele si raul.
M-as putea lansa in tot soiul de speculatii, as putea sa bat campii in stil personal spunand generalitati si folosind cuvantul relativ o data la cinci cuvinte. Am trait pe propria piele si pe propria minte efectele unui anumit tip de spalare de creier . Desi imi consider gandirea ca fiind iesita de sub efectele a ceea ce numesc eu gaura neagra (perioada vietii mele dinainte de 1989) nu am curajul sa afirm ca iesirea este totala, sa afirm ca orice gest sau orice crampei de gand al meu este complet dezinfectat, ca eu, spre deosebire de alti oameni ce fac parte din aceeasi generatie ca mine, am scapat total. A afirma asta cu convingere ar inseamna, dupa parerea mea, superficialitate in intelegerea fenomenului, ar insemna sa ratez sansa de a localiza zonele ramase nedezinfectate.
Teoria mea de doi lei se opreste insa in fata unei bariere dincolo de care nu mai pot judeca : a ucide.Ma ingrozesc si imi vine sa ma ascund undeva si sa nu mai ies de acolo la gandul ca cineva poate spune ceva de genul :"nu puteam descuia usa ,chiar daca asta insemna ca vor arde de vii, erau prizonieri, era datoria noastra sa ii pazim, sa nu fuga niciunul", ca o poate spune cu convingere, ca a putut fi convins ca asa ceva reprezinta "binele". Si totusi, asa ceva s-a intamplat si se intampla.
Oare ce este, la limita, conditia de om?

2 comentarii: