N-am somn. In schimb, am un telefon mobil nou, mi l-a dat fii-mea.Telefonul e nou doar la mine, dar imi place de el. M-am laudat si in vecini. Vecina mi-a spus : "Aaa, tu esti cu Sony Ericsson, noi suntem cu Nokia". Uite cum poti sa produci false impresii. Eu nu sunt cu Sony Ericsson, eu sunt , intotdeauna, cu telefonul fiicei mele, cel de dinainte de a-si fi cumparat ea altul, chiar daca asta inseamna ca sunt, totusi, cu Sony Ericsson.
Am o relatie prieteneasca cu telefonul meu, desi ne cunoastem de putin timp.Ne-a fost de mare folos sectiunea fitness (uau!) a telefonului. Telefonul a vrut sa stie cateva amanunte despre mine, cum ar fi sexul si anul nasterii.Am fost sincera, dezvaluindu-i cu aceasta ocazie 4,(3)% din CNP-ul meu.A mai vrut sa-mi cunoasca inaltimea si greutatea, n-a fost o problema , i-am spus. Pe urma a vrut sa stie daca vreau alergare sau plimbare. Dupa un scurt moment de gandire i-am spus plimbare si ma tem ca n-am fost sincera, ceea ce fac eu dimineata in drum spre slujba...numai plimbare nu e, nu poti incerca sa recuperezi 15 minute de intarziere plimbandu-te. Cred ca telefonul nu s-a prins ca l-am trombonit, pentru ca a continuat sa fie foarte amabil cu mine si mi-a furnizat o informatie importanta : de acasa pana la servici am facut douamiisasesutesinumaistiucati pasi si 1,8 km.
Nu stiu daca este exact, nu l-am verificat.
As fi putut s-o fac daca n-as fi fost foarte preocupata de un articol al lui Flavius care m-a pus in situatia de a-mi pune intrebarea "de ce blog" ? Mai exact, "de ce eu blog"? Inainte de a pleca la slujba am vrut sa ma lansez in tot soiul de consideratii intr-un comentariu, dar bunul simt m-a oprit de la a scrie fara sir.Singura concluzie logica pe care am putut sa o trag in timp ce comiteam cei douamiisasesutesinumaistiucati pasi a fost ca exista o diferenta intre a publica si a posta. Ceea ce fac eu aici se cheama a posta. A publica ar fi prea mult spus.
Imi place sa-mi scriu gandurile. De ce nu scriu pe un document Word caruia sa-i dau "save as" intr-un fisier numit "Ganduri" ? Un raspuns ar fi :"imi scriu gandurile ca sa le citeasca si altii, nu conteaza cati, de la unul in sus"...
O fac pentru a comunica. Pai...de ce nu comunic, de exemplu, pe Yahoo Messenger sau pe vreun forum? De ce trebuie sa am blog-ul meu din care nu am nici un avantaj material (nu ca asta ar fi ceva "de rau"-brr, dimpotriva, zic eu) dar la care tin al naibii de mult? Imi place sa-mi vad gandurile scrise intr-un loc public, cel putin teoretic public? Daca da, de ce? Propria mea psihologie ma depaseste.
Asa ca voi continua sa scriu ganduri si voi continua sa citesc gandurile altora, fie ca sunt doar postari sau sunt mult mai mult decat atat.
Ma mai gandesc si maine la asta, pe muzica "proaspata".Am reinnoit mp3 playerul cu Deep Purple. Mi se trage de la Melatonina cu Jon Lord.
Poate ca va trebui sa scriu (asa cum am promis cuiva intr-un alt loc virtual) ce am gandit si ce am castigat in acest an si aproape jumatate de cand bantui "coclaurile virtuale", vorba cavalerului. Pentru ca de pierdut, n-am pierdut nimic.
S-a facut totusi tarziu si am dat de-a valma si de-a dura suficiente cuvinte, ar fi cazul sa trag o concluzie : singurul raspuns logic pe care pot sa mi-l dau la intrebarea "de ce eu blog" este, de fapt, o intrebare : "de ce nu"?
Servus!
RăspundețiȘtergereŞi eu tot cu Sony Ericsson... dar e adevarat insa ca al meu nu stie sa mai intrebe atit de multe :)
Incercarea ta de raspuns la "de ce blog?" este si a mea... Cred ca gestul de "a posta" aici tine de o anume sinceritate si poate de o anume singuratate a comunicarilor noastre zilnice cu lumea, cu cotidianul. Este si un fel de curăţire pe care o exersăm. Şi ne prinde bine, altfel nu am face-o... Eu unul regret ca aceasta chestie nu s-a inventat mai demult.
Toate cele bune!
Nu am reusit inca sa fac o lista de motivatii care ar cuprinde, cu siguranta, si ceea ce spui tu.
RăspundețiȘtergereSi...stii.. nici nu ma mai straduiesc, cel putin deocamdata.
Da, Flavius, ne prinde bine. Si daca este asa, asa sa fie ! :-)