Dacă mă uit la ceea ce am scris in ultimele posturi...şi mie îmi vine să cred că m-am apucat de băut. Dacă mă uit la mine, nu. Eu nu m-am apucat de nimic nou.Stau agăţată, în continuare, tot de alea vechi.
Cică lifestyle.Mda. Şi no life e tot un style, la urma urmei.
M-am apucat să citesc Femeia sfâşiată-Simone de Beauvoir. Nu, deci nu.Nu pot să citesc această carte până la sfârşit, mă, ca să zic aşa...indignă.Asta n-ar fi nimic, dar mă şi sperie, îmi vine să mă apuc de băut.Norocul meu că fii-mea a plecat de-acasă când eu aveam vreo 42 de ani, încă un avantaj al faptului că am făcut multe chestii în ordine inversă raportat la ordinea "normală".Despre dezavantaje...altă dată. Nu ştiu de ce mi-a venit în minte Ayn Rand.De fapt, era logic, conform "logicii" mele.
Scriu aici. Dacă aş fi scris in altă parte, sigur se găsea cineva să mă
întrebe de ce sunt supărată şi m-aş fi simţit obligată (zău că nu ştiu de ce) să explic că nu asta e problema mea. De fapt, nu ştiu cum să explic că dacă nu eşti supărat nu e obligatoriu să exulţi, să zburzi, să amuşini floricele ca Ferdinand The Bull, să te scalzi în mirosul florilor de liliac (sau mă rog, care-or fi ele, în funcţie de anotimp) , să iubeşti iubirea şi să te faci ca uiti că există mânia.
N-am timp să termin postul ăsta, şi asta e logic şi oricum, dacă ceva n-are cap, sunt puţine şansele să aibă coadă.E logic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu