vineri, 8 mai 2009

Ţara lu' Ciois

Pardon, "the land of choice". Aici poţi să (te) alegi (cu) orice. Orice ai alege, e tot aia.Adică ceva fără rost, fără fond. Altminteri, e o ţară minunată. Are câmpii, râuri, munţi şi văi, are şi litoral, are copii olimpici, are mănăstiri.
Cumva, spre disperarea şi enervarea câtorva, aleşi cu ajutorul alegerilor, are şi locuitori. Chiar, de ce ţările minunate trebuie să fie şi locuite? Adică…de ce trebuie să fie locuite de locuitorii prezenţi? Ce, nu e suficientă istoria glorioasă?

Ma îneacă neputinţa.Şi neputinţa mea este, de asemenea, minunată. Am ales-o pe a mea dintre alte nenumărate variante de neputinţă, asta a mea mi s-a potrivit mie, dar...există "choice"-uri grămadă, la fiecare pas. Neputinţa potrivită pentru românul potrivit.Mă refer, evident , la locuitorii aceştia care umplu, enervant, prezentul, şi, ca şi cum asta nu ar fi de ajuns,sunt şi de vârste diferite. Dar tot e bine pentru că au ceva în comun : cu toţii se îmbracă şi se duc undeva .Unii se îmbracă şi se duc "la muncă" , alţii se îmbracă şi se duc "la şcoală", alţii se îmbracă şi se duc "la piaţă", alţii se îmbracă şi se duc "la şomaj". Aceştia din urmă au, de obicei, şi nişte hârtii în mână.Desigur, mai sunt şi alte locuri de pus între ghilimele...dar...nici eu nu le ştiu chiar pe toate.

În ţara noastă există un...cum să-i spun , oare? Un butoi, da, un butoi este foarte potrivit. Există un butoi pe care scrie CIOIS. Fiecare locuitor se îmbracă şi se duce să îşi ia din butoi un ciois sau mai multe, în funcţie de posibilităţi.Pe urmă pleacă unde-o şti. Ar fi şi culmea să-i spună cineva unde să plece cu cioisul, asta s-ar numi de-a dreptul totalitarism, iar aici la noi nu e totalitarism sau dictatură. Aici la noi este ţara cioisului. Dacă, dintr-un motiv sau altul un locuitor a prins mai multe cioisuri , e bine. Are un avantaj la târgul de cioisuri ceea ce îl deosebeşte , de exemplu, de mine, care eu am doar un ciois. Oricum, mă duc şi eu cu al meu la târg, îl dau la schimb cu ciosul altuia. Eu ştiu că, in final, mă aleg cu un ciois identic şi că va fi tot aia, dar şi tot aia e un ciois, nu? În plus, dacă nu reuşesc să-mi schimb cioisul , pot să probez, oricând, că m-am dus cu el în târg nu pentru ca să-l schimb, ci doar ca să-l fac de...ăăă... rahat.

4 comentarii:

  1. suntem neputincioşi şi ce este ciudat, totuşi suntem majoritari în ciuda aparenţelor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Adică...lipsiţi de ciois, dar mulţi, cum ar veni...
    :))) (râs amar)
    Măi, dar şi când om ieşi noi de după blocurile gri, o să fie...ştii cum o să fie? ca şi cu fantomele alea din peştera aia din
    Lord of the rings, parcă...Măi, şi când or veni şi copacii...
    Hmmm, mai bine mi-aş bea cafeaua asta... :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. brava bloaga, anna... va sa studiez negru' ei rezon, dimpreuna cu juna generatziune, la urmatoarea sesiune de chinuit claie de neuroni in colectiv... in curind... placutu-mi-a foarte... numa- ceva actziune in plus, shtii? ar conta enorm...

    RăspundețiȘtergere
  4. aaa...melquioth...un "brava bloaga" venit de la tine inseamna mult, zau.
    tare mi-ar placea sa vad o sesiune de chinuit neuronii cu tanara generatiune.
    si poate ca... cine stie...
    :-)

    RăspundețiȘtergere