Împărţire

Chiar dacă m-ar putea înţelege, m-aş abţine să le vorbesc, şi gerului, şi caniculei.
Luând o atitudine demnă, îndreptând umerii şi cu ochii în ochii lui, gerului m-aş abţine să-i spun "nu-i aşa că rezist fermecător?"
Caniculei m-aş abţine să-i spun, punându-mi mâinile în şold, "mai taci odată, isterico! "

Muşca, gerul acesta muşca...

Simt cum ceva rămâne în urma mea, un ceva cu o parte din mine cu tot. N-ar fi trebuit să scriu asta, poate. Am mai avut sentimentul acesta, nu o dată, dar...partea şi-a ajuns din urmă partea.Sau, mai degrabă...partea s-a oprit, asteptându-şi partea, nefiind încă sigură, nefiind încă. Şi astfel, părţile au mai mers, o bucată de drum, împreună.
Nu cred în partea care se descompune, transformându-se în cenuşă.
Cred în partea care se desparte. Şi care, parţial, rămâne, într-o altă parte a mea, a ta, a lor, a Universului.