El şi ea la mare, cazaţi în acelaşi hotel. Vecini de cearceaf , pe plajă. Priviri pe furiş pe deasupra ochelarilor de soare, liber la privit prin . La cină...niciodată la aceeaşi masă dar la mese apropiate între ele. "Oare mi se pare sau pe mine mă studiază? Oare să o întreb cât e ceasul, oare să-l întreb de unde şi-a cumpărat apărătoarea de soare pentru nas ? Oare să o invit la un Cico? Dar dacă mă va refuza politicos? De ce s-a aşezat astăzi la altă masă, oare o studiază pe bruneta din stânga ? De ce întârzie, de ce întârzie astăzi la plajă? Sau... i s-a terminat sejurul? Nu, uite-o, a fost probabil să-şi cumpere acest costum de plaja nou care îi şi vine suuperb"...
Tensiunea creşte, şi creşte şi ...
...în final, unul dintre ei sparge gheaţa în ultima zi de sejur a celuilalt.
Aici, domul Apostol, care prezentase istoria ca fiind trăită de un prieten al său, vine cu o propunere : toţi cei aflaţi singuri la mare, inclusiv sau mai ales cei care la plecarea de acasă nu-şi doreau nimic altceva decât să fie absolut singuri, să poarte ceasurile de mână invers, cu cadranul întors către încheietura mâinii.Acest semn de recunoaştere ar ajuta la orientarea mai rapidă în teren şi evitarea confuziilor regretabile, spunea dumnealui.
Pe Ştepty o pufni râsul, din motivul unu şi motivul doi (Ştepty trebuia să aibă, întotdeauna, minim două motive pentru orice, aşa era ea, Ştepty) .
Motivul unu era amintirea figurii "nevinovate" a Alinei care, după ce a ascultat foarte concentrată povestirea necazurilor prietenului povestitorului, l-a întrebat pe domnul Apostol : "Dar... tipa era minionă, nu-i aşa" ? căci era de notorietate faptul că domnului Apostol îi plăceau minionele deşi se făcea că nu le vede.
Motivul doi era compus din doi a şi doi b, doi a se referea la faptul că povestea era absolut depăşită de realitatea zilelor noastre (câtă lume mai poartă ceas de mână, nu ? ) iar doi b se referea la faptul că, nu se ştie de ce, aceste gânduri îi veniseră în minte lui Ştepty în format blog. Adică, dacă ar fi scris despre asta pe blog, cam aşa ar fi scris, era aproape sigură.
Stepty îşi luă cafeaua şi se mută la alta masă, soarele se mutase şi el între timp iar umbrela aferentă mesei la care se aşezase iniţial era acum degeaba. Aruncă o privire domnului de la masa de alături, masă care acum era şi mai alături. Ca de obicei, schimbarea perspectivei îi veni în ajutor : nu ea era cea studiată insistent, ci o altă tipă, aflată la o masă mai în spate. Hm. Ca de obicei, nu făcuse altceva decât să obtureze.
-------------------------------------------------------------
În episodul următor o trimit pe madam Aşteptoiu la plimbare pe străzile oraşului, din motivul unu şi motivul doi.Unu :cred că i s-a împătrăţit deja fundul pe scaun; doi: nu pot nici s-o plimb, chiar aşa, de la o masă la alta, în funcţie de rotaţia Pământului în jurul Soarelui şi, desigur, doi b, dacă n-o iau de acolo, ar trebui să mai bag nişte personaje în scenă şi deocamdată n-am curaj)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu