Hehe...

Aş avea multe să... scriu. De exemplu, de ce unul dintre fişiere Excel în care lucrez e în patru culori tâmpite , sau de ce am renunţat la ideea de a îmbrăca vreodată cele trei bluze pe care nu le-am îmbrăcat niciodată, sau de ce nu mai pot să scriu nimic despre nimic.

Aş putea să demonstrez că fişierul meu colorat este pentru mine o hartă. Când griul insipid va fi fost cucerit de verdele căcăniu voi şti că am înfrânt. Celelalte două culori le-am pus la derută.

Cele trei bluze niciodată îmbrăcate au fost cumpărate când nu ştiam cine sunt şi nici ce va să devin şi, în consecinţă, nu mi s-au potrivit niciodată, deşi le-am luat pe mărimea mea. De unde se trage,o dată în plus, concluzia că mărimea nu contează, lumea materială e varză iar eu mă înalţ în spirit deşi am renunţat demult să port pantofi cu toc.

De ce nu mai pot să scriu nimic despre nimic? Hehe... Pentru că vreau să ies dar să nu părăsesc incinta, pentru că aş intra dar tocmai m-am încuiat pe dinafară, pentru că ce-a fost a fost deja iar ce era de venit n-a venit, pentru că sfârşitul iernii dă în începutul primăverii sau poate că e invers. Şi-apoi...cum poţi să scrii din poziţia suspendat de-un fir de aţă fără să faci greşeli de ortografie a sufletului ... sau cum i-o zice...

Noroc cu cartea, muzica şi câte-un film.Şi cu câte-un om, pentru că uneori...zâmbesc de parcă mi-ar da ghioceii de sub zăpadă.