Să scriu

Vin de la un parastas, locaţie : un etaj mai jos.

Mama, care a rămas acasă, către mine : " Cum şi când oare am devenit eu atât de nesociabilă ?" Eu către mama : " Şi eu, mamă, sunt nesociabilă " . Mama către mine  : "Cum adică ? Tu te vezi cu oameni. Măcar că mergi la serviciu unde întâlneşti oameni, alţii decât cei apropiaţi, decât cei din familie. Oamenii aceia poate chiar te apreciază, unii poate chiar ţin la tine... ".

 Diagnosticul mamei e Alzheimer, gradul II. Aşa încât i-am spus doar atât  :"Mamă, serviciile, locurile de muncă, nu există pentru ca oamenii să fie apreciaţi. Ele există pentru ca oamenii să fie folosiţi".

Norocul meu că mama s-a luat cu altceva, de pe la TV. Aşa încât am venit aici, să scriu.