Postul meu cel mai lung

Pur şi simplu, îmi doresc ceva bun, ceva frumos, ceva lin.Dar ceva adevărat, nu ceva creat artificial, de mine, pentru că m-am scremut eu să gândesc pozitiv şi am ouat un ou de simtere de bine. Nu, nu aşa. Îmi doresc ceva bun natural, fără E-uri, ceva ce ar veni firesc şi ar pleca tot firesc, pentru că, nu-i aşa, asta ar fi în legea firii…
Am fost în parc. N-aş putea spune că sunt un fan primavară. Nu, sunt un fan toamnă, un disperat fan al acelei toamne lungi şi calde care se mai întamplă, uneori, cum altfel decât firesc...
Oricum, plimbarea mi-a făcut bine. Fostul parc IOR (actual Alexandru Ioan Cuza) se întinde în dreapta şi în stânga podului de peste lac.


Venind dinspre staţia de metrou

intri în parc pe partea lui dreaptă.Aici e aglomeraţie multă, copii pe role, trotinete, biciclete, tineri, mămici şi tătici şi bunici cu cărucioare...chiar...oare aş mai fi in stare să am grijă de un eventual nepoţel? Acum cred că nu, dar...hmm...când şi de-o fi cazul...mă descurc eu.

Flori multe, şi pe drumul până la parc, şi în parc.






Am pozat parcul ăsta de nu ştiu câte ori,dar blocul ăsta "reabilitat" l-am văzut abia acum. Puteau să-l reabiliteze şi ei cu altă culoare, zău aşa...



De data asta am străbătut rapid partea dreapta şi m-am mai destins un pic pe partea stângă a parcului, acolo era mai puţină lume, ca de obicei.Aici a mai rămas un pic din acea "sălbăticie" pe care mi-o amintesc din adolescenţă.Constat acum că aici unii îşi folosesc mintea...



Pe "dealul" ăsta n-am mai urcat de foarte mulţi ani.



În timp ce urcam, un puşti călare pe o bicicletă a strigat la mine din vârful dealului :"Doamnă, vă daţi un pic ?" M-am dat, (la o parte, adică) nu înainte de a-l atenţiona că e o groapă pe cărarea aceea pe care vroia să se lanseze cu bicicleta. Am auzit un "mulţumeee" în timp ce trecea pe lângă mine, m-am uitat, a evitat groapa, ok.
Cam asta se vede de pe "deal" :








Ok, G, nu te zborşi, n-aveam chef de nimeni, nici măcar de mine…
Totuşi, mă întreb, tufele astea

le vezi oare de pe balcon?
Sau buruiana asta care miroase într-un fel...

sau...pe ăsta...



Am ieşit din parc şi am traversat pe partea cealaltă. Biserica.



Nu sunt o credincioasă, sunt, cumva, un personaj ce respectă obiceiuri, aşa că am cumpărat lumânări şi am aprins, şi pentru vii, şi pentru morţi. Ok, D, nu ne-am mai văzut cam demult, ştiu că pentru tine contează, am aprins şi pentru viii tăi şi pentru tine. Ne cunoaştem parcă, de o viaţă. De ce oare ne vedem atât de rar de la o vreme? Copiii au crescut, noi..eeeh...Dar suntem nişte "babe care ţin bine", nu?

Pe drum, spre casă:



Între timp, a plouat un pic şi a venit, firesc, o altă noapte.



Acum nu-mi mai doresc nimic. Dar mâine, nu mi-ar strica ceva bun...