Incantaţia

Pe cuvântul meu că sunt chiar fraieră.Păi... dacă citeam eu undeva pe net fix pe data de 18 când a venit piticul călare pe manea...nu mă mai chinuiam cu incantaţia de alungare pitici , incantaţie pe care, pe cuvântul meu că o caut de atunci.
Căutam ceva cu vocale cât mai puţine, ceva să nu aiba a-uri, o-uri, e-uri şi u-uri şi am reuşit pe chestia asta să mă enervez suplimentar şi m-am enervat în aşa hal încât piticul s-a speriat şi a plecat.Era plecat deja când am citit, aşa că m-am sticat de râs in voie, să fiu sinceră...mai râd şi acum, în timp ce scriu.
Trag eu concluzia că, în timp ce cazezi un pitic în cap, trebuie să fii pregătit, dacă nu cu o incantaţie...atunci măcar cu problemă încurcată, nu neapărat cu un scrabble-incantaţie ca în cazul de meu, poate fi, în definitiv, orice, incantaţia e alegerea mea.
Se pare că piticii oamenilor din capul lor (mă refer la capete umane) preferă şederea îndelungată în capete nemobilate sau mobilate eventual cu o canapea într-un colţ din care să se poata privi un alt colţ , pierdut (mă refer la priviri umane pierdute ).
Asa că, după părerea mea, un cap mobilat va caza un pitic un minim de timp.
Desigur, exclud cazurile de împrietenire benevolă cu piticul cazat, caz în care nu mă bag nici măcar pentru o analiză de profan (mă refer la mine), împrietenirea cu piticii ţine de pasiunea pentru o anumită succesiune de vocale, cu un l la locul potrivit.
Mai trebuie să mărturisesc că tot a fost bine, pentru că mi-am găsit, totuşi, o incantaţie personală, dar o ţin la secret pentru o eventuală altă vizită piticească, n-am chef să o citească piticul şi să vină bine pregatit.
Ok, Luana !
:-)