Cald

Poate că era timpul să mă trezesc dar dormeam încă şi cuvintele acelea le-am spus în somn.

N-am priceput niciodată cum se făcea că mâinile acelea mari, făcute parcă pentru munca brută de construcţie a caselor, pot fi atât de blânde...dar ştiu că asta nu mai conta atunci când mă faceau să mă simt şi mai mică decât sunt. Şi protejată.
Dormeam încă şi vorbeam în somn când acea mâna, atât de blândă şi de reală s-a aşezat pe umărul meu.
Nu ştiu cum se întamplă dar...unii oameni te pot face să vrei să devii o formă rotundă şi să pătrunzi în ei, dincolo de oase, carne şi gânduri, să vrei să ajungi în ei pentru că acolo e cald.

Şi nu ştiu încă dacă dorm sau sunt, pur şi simplu, îngheţată. Şi nu ştiu încă dacă mai am puterea să încălzesc, la rândul meu, sau sunt doar o carcasă în care ceva zdrăngăne fără noimă.

Şi nu ştiu înca dacă singura curgere pe care o mai pot e cea a nisipului din clepsidră.