Indefinibil

Nu mi-e uşor. Acasă nu e uşor, grijile sunt multe, temerile nu puţine. Dar...încerc să stau în două.În două picioare, zic.

Nu ştiu de ce... ori am luat-o razna...ori ceva se schimbă. Parcă îmi tremură picioarele mai puţin. Ceva, undeva departe, în interiorul a ceea ce se cheama fiinţă, suflet, oricum, în ceva-ul acela indefinibil , pare că se modifică, deocamdată indefinibil.Şi tot acel ceva, la fel de indefinibil ca indefinibilul din care face parte, pare că se deplaseaza, cu un pas înaintea mea, către ceva ce pare a fi liniştit şi cald.
Totuşi, still I’m sad. Nu, nu din cauza unei iubiri neîmplinite. Ci doar... pentru ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi. Probabil că asta va fi aşa mereu, tot undeva departe şi indefinibil, oricât de veselă aş putea fi, într-un moment sau altul.


Ritchie Blackmore's Rainbow- Still I'm Sad


N-am înţeles nimic din ceea ce am scris.
E doar jurnalul îmbătrânirii mele.