Nu ştiu eu prea bine cum e cu psihoterapia aia psihanalitica sau probabil de orice fel , cum e cu transferul ăla...dar presupun că cei de meserie învaţă cum să se păzeasca de efectele meseriei lor asupra lor înşile.
Dar ce puii mei fac profanii, psihoterapeuţi psihanalişti ad-hoc ,ăia desemnaţi drept "singura femeie pe care am iubit-o" sau "cea mai bună prietenă", ce fac ei ca să nu-i devoreze "transferul"?
Şi apoi...ce puii mei fac ei dacă se trezesc desemnaţi ca fiind mâna care-a scris soarta şi a dat cu piciorul când au cedat pe moment ca Breuer şi nici habar n-au prea bine cine a fost de fapt ăsta şi nici ce-a mai căutat şi Freud pe-acolo ?
Puii mei, decât defectă victimizare scoasă de la naftalină şi sentimente de vinovăţie başca peste alea defecte cu care mi-s defect "căptuşită"deja...mai bine un "frankly, my dear"...
Da’ e bine, maică, e bine... Mama trebuie dusă din nou la medici iar câinele pe care îl am de 15 ani face nişte crize şi se rostogoleşte dând din labe de zici că-i o morişcă...Tocmai ce m-am alimentat pe toată ziua cu o criza de-asta.Mă duc să mai sparg un pahar, istoria bloguielii mă va menţiona ca pe autoproclamatul "psihanalist" ad-hoc fără veselă care şi-a făcut blog pentru a se "psihanaliza" prin văicăreala, m-am scos.
Da’ mai am şi noroc, ca barza chioară. Şefu’ e-n concediu.
În mod evident, există în viaţa fiecăruia perioade sau zile mai proaste. Însă ele nu durează o eternitate, altfel viaţa n-ar fi decât un etern infern. Experienţa mea de viaţă îmi spune că după ploaie vine întotdeauna, invariabil, soarele. De fapt, ăsta e ciclul naturii. De ce nu şi a celei umane?
RăspundețiȘtergereDacă n-ar mai ieşi şi soarele, fie şi pentru scurte momente, n-am rezista, probabil.
RăspundețiȘtergereVa veni şi soarele, Zinule, doar că deocamdată cred că s-a ascuns un pic în spatele box-ului aceluia... :-)