Sabia şi scutul

Acum sunt calmă şi în faza de tras concluzii. În ceea ce mă priveşte ... s-a mai petrecut ceva ce mă "bold-uieşte" ca să mă caracterizeze, încă o dată, pe mine în ochii mei. Nu neapărat onorant pentru că pe lume s-au stabilit deja marginile onorabilităţii.

Eroul ... e bine stabilit ca cel ce îşi vântură sabia deasupra capului, hard la intrare, soft la ieşirea din scenă, plângandu-se, cu precădere în culise, de crampele musculare provocate de propria-i vitejie.Dar... dă bine să fii erou.

Mai există cineva pe scenă, cel ce ridică scutul doar la ieşire. Din păcate pentru el, din fericire pentru scenă ... doar la ieşire.Dacă ar fi avut scutul de la început, de la chiar conceperea actului teatral, scena nu s-ar mai fi consumat, eventualii spectatori n-ar mai fi avut ce contabiliza la alb/negru, bine/rău. Tocmai am vorbit despre supravieţuitor, anti-eroul, cel despre care nu va scrie nimeni poezii de trântă cu viaţa. Trântele lui sunt soft pe-afară, hard pe dinăuntru, absolut neinteresant.

What to do, vorba poetului? Păi...ce să faci? Nimic.
Ok, old girl. Gata cu asta, punct.
Mai bine ... muzică :


:-)