duminică, 8 noiembrie 2009

Jon Lord. O cronică a non-prezenţei mele

"Ca de obicei, evenimentele cu adevărat importante trec pe lângă noi..."

Joi seara a concertat the Lord of the lords la Sala Palatului. M-am dus? Nu m-am dus. Ştiam de concert şi nu m-am dus. N-am ce să invoc, în orice caz...nu lipsa banilor, chiar aşa puţini câţi am. La cât fumez...aş fi de doi lei să invoc motivul acesta. Nu sunt absolvent de Conservator si n-aş fi fugit după 30 de minute, aşa cum citeam că i s-a întâmplat unui astfel de absolvent, n-aş fi fugit, probabil ,nici de o sonorizare mai proastă, atâta timp cât Jon Lord nu ar fi fugit nici el. Nu sunt un mare cunoscător dar...mă pricep să-mi placă ceea ce-mi place.
Acest concert a fost un eveniment. L-am pierdut, iaca. Desigur, i-am pierdut şi pe ZZTop.

Câte trebuie să mai pierd, oare, ca să-mi bag minţile astea în cap, minţile astea ocupate cu traiul de zi cu zi? Nu, nici asta nu se vrea o scuză. Traiul de zi cu zi, aşa "strâmt" cum este... îţi lasă şi loc...
Desigur, dacă vrei tu să-ţi faci loc în el.



Am embed-uit eu ceva... dar nu ma consolează, de fapt. Ar fi trebuit să văd cu ochii mei şi să ascult cu urechile mele.

Consolare s-ar putea numi asta, pentru că asta...chiar n-am avut cum să văd :

2 comentarii:

  1. Eu, pe undeva, sunt lupul moralist. Nici eu nu mă duc la aceste evenimente, deşi, înainte de '89 mi-aş fi dat şi cămaşa de pe mine pentru ca să fiu prezent, dar m-am împăcat/consolat cu spaţiul virtual. Vizionez/ascult/mă bucur cu concerte digitale şi cd-uri în cutii de plastic mirositor. Până la urmă, îmi zic, contează emoţia şi beţia sunetelor. Locul nici nu mai contează...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eeh,Zino.Şi eu fug în sunete sau în filme sau(din păcate, cam rar) în cărţi, uneori îi dau shutdown cotidianului prin asta.Am descoperit că se poate, nu cu foarte mult timp în urmă.Cu mp3 playerul, cu CD-urile şi desigur,cu netul...
    Dar... dacă ar fi să-ţi imaginezi un început timid al "vizionărilor" de pe Solaria lui Asimov...nu crezi că acel început ar putea semăna cu ceea ce facem, în puţinul timp pe care îl avem pentru noi? Şi dacă ceva se întâmplă în timp real, în timpul ăsta care fuge...e păcat că lăsăm să treaca acel ceva pe lângă noi, zise lupul moralist de colo...
    :-)

    RăspundețiȘtergere