Aş vrea să fiu sănătoasă şi veselă non stop precum choişcul din staţie. Să vină lumea şi să cumpere de la mine pe gratis zâmbete, amabilităţi şi fineţuri şi eu să mă simt un filantrop care şi-a tras chioşc la derută.
Aş vrea să fiu forever young forever pour toujour de veşnic, să fiu bătăioasă, sclipicioasă şi să-mi treacă naibii senzaţia asta reală de vomă. Aloo, senzaţie, e luni şi am şi o bluză nouă, da? Cu albastru, da?
Sunt tânără, sunt un spirit tânăr dar astăzi mă simt ca naiba şi iar nu vreau la muncă. Nici la pensie nu vreau dar eu nu am ştiut niciodată ce vreau, de ce aş şti astazi?
Mă enervează ceasul .Nu, ceasul n-are nicio vină, de fapt, vinovat este timpul meu din ceasuri, din toate ceasurile.De pildă, la ora asta trebuia să fie cu o oră mai devreme pentru că parcă-parcă a început să mă lase senzaţia de vomă şi aş mai bate câmpii pe blog, de aceea am blog.
Viaţa? Viaţa este... ăăă...viaţa este.Desigur, şi fericirea este, de iubire şi diverse împliniri...nu mai zic, să zica reclamele de la TV, cele care ne inspiră traiul cum zicea cineva nuclear şi la care zicere subscriu cu rezerva că îl inspiră tuturor mai puţin mie deoarece mie îmi expiră fiind eu, nu-i aşa, mai cu moţ...
Că veni vorba, cel mai mult îmi place aia cu cafeaua nu ştiu care şi cu florile roşii: El îi face Ei cafeaua, Ea se întinde în aşternuturi ca o mâţa din cauza aromei cafelei, adică...aşa cred, El o aşteaptă în bucătăria de bucătarie de comandă care ea, bucătaria, cred că dă direct în curtea-curte cu veeerde, mult verde şi vine ăla cu florile. Nu ştiu exact de ce a venit ăla cu florile deoarece, după cum vom întelege la sfârşitul reclamei, nu-l chemase nimeni... dar a venit taman la fix pentru ca El ( care mi se pare dar nu sunt sigură că este îmbrăcat în alb şi Ea la fel ceea ce nu înţeleg deoarece reclama asta e la cafea, nu la detergenţi) să-i ofere florile Ei. Ăla cu florile pleacă fără flori şi Ea se arunca fix direct în braţele lui El care, ca un nemernic, îşi face semne cu ăla cu florile care, cum spuneam, plecase fără flori dar fericit că s-a nimerit omul potrivit la locul potrivit. Eu nu ştiu exact de ce a venit ăsta cu florile în reclamă dar ştiu sigur că, atunci când a plecat s-a simţit înger păzitor.
On second thought, cred că am să mă îmbrac cu pulovărul maro.
Bine te-am regasit.E amuzant...mie ieri "mi-a fost lene". "Maro" ma simt si eu in perioada asta aa anului.O sa treaca odata cu primul ger si primii fulgi de zapada.Si totul o sa devina albastru sau roz sau alb...sau cum vrei tu.
RăspundețiȘtergereSi da,de aia ai blog,ca sa scrii tot ce-ti trece prin cap.Si bine faci...Pentru ca mie mi-ai facut ziua mai albastra dupa ce am citit postarea ta:).
Bună seara, mă bucur şi eu să "te văd"... :-)
RăspundețiȘtergereMăcar de-ar fi zăpadă...sau măcar de aş putea ajunge acolo unde e zăpadă...mi-e dor de o zăpadă adevărată...
Ştii, uneori mă abţin să bat chiar toţi câmpii pe care sunt tentată să-i bat.Da, poate că ar trebui să încetez cu abţinerile astea ale mele :D că...de aia am blog, nu?