Există oameni care periclitează libertatea a ceea ce sunt fără să intreprindă nimic în sensul acesta, ba mai mult, pot fi chiar buni şi destoinici lucrători, că de aia n-a ramas Iadul nepavat. Atacul le iese fără să vrea, e suficient să fie ceea ce sunt ei în raport cu ceea ce sunt eu. Din calea lor am plecat de regulă...uite că nu-mi mai aduc aminte exact anii şi zilele... dar ştiu sigur că s-a întamplat la ora 12 fix.
Sunt un supravieţuitor, dă-mi la băscuţă c-un colţ de lege nescrisă a iubirii de oameni...dar lasă-mi câinele în pace.
Dar...să las astea. Sunt ocupată, de fapt. Îmi savurez plecarea din ghiarele obişnuinţei, un soi de presevraj , probabil...dar asta nu contează acum. Îmi place, când schimb ceva, îmi place. Îmi place acel moment iniţial şi regret că nu-l exersez mai des.Nu sunt intuitivă şi nici habotnică, nu ştiu dacă mă voi întoarce sau nu şi nici nu-mi pasă. Nu acum. Să fie de la zodie?
Recitesc Dune. Când am văzut la chioşcul de ziare primul volum, am realizat că eu, de fapt, nu mai am Dune. Am doar continuările, şi nu toate.
Oh, şi mai am treabă...mai am atâta treabă de citit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu