I apologize

O tânără înaltă, subţire şi cu lungi picioare năvali pe uşa scării blocului şi se opri în parcare. Tânărul frumos şi brunet năvăli prin aceeaşi uşă a aceluiaşi bloc, o ajunse din urmă pe tânără şi o mângâie drăgăstos cu un şut în fund. De ce spun drăgăstos? Pentru că tânărul avea în picioare doar şosete. Presupun că erau şosete de firmă şi presupunerea mea se bazează pe unele date, mai exact se bazează pe cunoaşterea de către mine şi încă din copilărie a unchiului, privit ca rudă de gradul al treilea în linie colaterală a tânărului. Rudă, zic, tânărul n-avea linie. Tânăra îi trase tânărului un la fel de drăgăstos pumn în piept.Verişoara tânarului, prinţesa manelelor şi fiica tatălui sau, era la fereastra şi râdea din tot sufletul acoperind zgomotul flex-ului (pardon, a polizorului unghiular mic...aici e blog, nu vorbire curentă) pe care îl mânuia un nene aflat în dreptul ferestrei de deasupra celei ocupată de prinţesă. Cei doi porumbei luptători de (b)local drăgăstos combat se uitau la mine cu privirea aceea care spune : "hai, ce faci, nu te râzi?" , "come on, give us a round of applause" cum ar veni, cu alte cuvinte însă. Am ramas inflexibilă, inpolizorunghilularabilă mică, precum o babă acră ce sunt.
Eu , de fapt, venind spre casă, am compus în mintea mea şi în metrou un cu totul alt blog decât acesta pe care îl scriu dar acuma m-am întrerupt si m-am deviat, blogul iniţial gândit nu mai intră în contextul blogului ad-hoc scris decât dacă îl bag eu cu forţa, ceea ce nu vreau şi deja am o problemă pentru că nu ştiu cum să-l continuu pe ăsta pe care l-am început, la blog mă refer. Aş putea să-l termin fie lăsându-l în coadă de peşte fie încheindu-l prin tragere. De concluzie, prin tragere de înţeleaptă şi universal valabilă concluzie cu care să-mi (a)trag "a round of applause". Mă abţin însă, cu cât tragi mai tare de o concluzie, cu atâta riscul e mai mare, trag eu concluzia.Ce risc? Orice risc.
În fine, vreau să mai scriu un pic şi voi încerca să povestesc despre cum am făcut eu duş după ce am plimbat câinele şi am intrat, în sfârşit, în casă.Eu am mai scris o dată despre asta dar atunci m-am abţinut să spun ce mă deranjează pe mine la descrierile despre cum facem duş cu gel sau baie cu spume. În aceste descrieri pe mine mă deranjează lipsa oricărei referiri la toaletă, obiect de mobilier de baie care, dacă luam în considerare o încăpere de baie de bloc, vom observa că se află foarte, aş putea să spun chiar mult prea aproape de locul în care ne scăldăm trupurile sculpturale (sculpturale prin deducţie logică deoarece despre trupuri nu se vorbeşte, se vorbeşte doar despre spume dar este evident că în spume n-au ce să caute altfel de trupuri, de la Venus încoace ).
Ei bine, mie personal mi se pare de cacao faptul că despre toaletă nu se vorbeşte aproape deloc, deşi, vorba lui maică-mea (pardon, vorba mamei mele, că aici e blog) toaletei ar trebui să i se dedice un capac de WC (am zis WC? ) din aur, având în vedere faptul că o mare parte a rezultatului muncii noastre, după ce urmează un ciclu complicat (a cărui descriere nu îşi are locul aici, aici e blog nu tratat de anatomie) sfârşeşte ducându-se pe apa ...ăăă... pe apă, mai exact, cu ajutorul acesteia şi prin intermediul toaletei, privită ca un tot unitar.

Nu ştiu ce să fac, va trebui să pun un titlu acestui blog şi tare n-aş vrea să fie ceva care să înceapă cu "apologie". Sper să găsesc ceva potrivit.