Aş scrie ceva dar n-am subiect. Dacă aceasta ar fi o foaie de hârtie, aş umple-o cu floricele cu cinci petale, desenate unele într-altele astfel încât uneia să i se vadă cinci petale, alteia două, alteia iar cinci, alteia trei, alteia doar cercul din mijloc, cum fac de obicei când eu mă aflu alături de un creion şi-o foaie dar gândurile mele se află fie departe, fie nicaieri.
Uite că nu pot să mă leg de nimic pentru că de orice m-aş lega ceva mă deranjeaza, la fel ca ieri seară când sclipea albul pământului .Era de-a dreptul feeric pe Barbu Văcărescu, pe poteca din zăpadă de pe trotuar dar pe mine mă deranjau două chestii : felinarele, în primul rând, pentru că eu aş fi vrut să văd cum şi dacă sclipeşte zăpada "natur" sau "bio" sau cam aşa ceva, la lumina lunii şi prezenţa colegei cu care plecasem spre casă, în al doilea rând, pentru că eu vroiam să scriu un blog în cap, nu să fac conversaţie.
Am s-o iau razna de tot. Ce fel de Eva (vorba unui prieten) sunt eu, dacă prefer o conversaţie imaginară uneia reale?
Poate ar trebui să mă uit mai des la TV sau să citesc un d-ăla...cum îi zice... un ziar sau, şi mai bine, poate ar trebui să fac un efort şi să mă îndrăgostesc la bătrâneţe ca să-mi mai fac rost de subiecte, pentru că devine evident chiar şi pentru mine că aşa nu se mai poate.
Înţeleg, mă duc la slujbă, mă-ntorc de la slujbă, mă duc la slujbă, mă-ntorc de la slujbă, mă duc la slujbă, mă-ntorc de la slujbă, mă duc la slujbă, mă-ntorc de la slujbă (ha, pot să umplu pagina cu asta, copy, paste, paste, paste...) mă duc, mă-ntorc... dar ... blogul?
Ce fac eu aici e o prostie de-a dreptul, dacă nu încetez am să ajung să mă streseze blogul. Sau...şi blogul.
Aş putea să mă iau de colegi sau de şefi (mă rog, cei din urma, când se denumesc pe ei în raport cu tine se denumesc tot colegi, asta până când trebuie să facă ceva şi atunci nu se mai denumesc nicicum, atunci faci tu).
M-am întrerupt, m-am dus până la baie să iau o clema de păr pe care o uitasem acolo, câinele, trezit din somn şi ciufulit, a venit după mine, s-a oprit în uşă, a strănutat scurt după care a făcut stânga-mprejur şi a plecat.Uite că acuma îmi pare rău că nu pot să produc cu mintea fişiere de tip .avi sau .mov sau .wav cu unele scene pe care le văd şi pe care apoi să le embed pe blog direct din minte.Cu asta aş epuiza şi problema cu scrisul... Mda, chestia asta n-o cred nici chiar eu. Mie, de fapt, îmi place să scriu, cumva acolo, chiar atunci când nu am subiecte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu