Celui care crede că are dreptul să pună toate întrebările, care crede că are dreptul de a-i judeca pe ceilalţi cu măsura sa presupus infailibilă, ar trebui să-i adresez o întrebare : "pe dumneata...ce anume te doare, de fapt, aşa de rău?"
Numai că eu nu mă consider în drepturi şi nu pun astfel de întrebări, nu de obicei.
Şi astfel...legitimez. Legitimez anchetatorul, legitimez judecătorul celorlalţi, îi legitimez falsa convingere că deţine un şablon universal valabil deşi croit de el însuşi după propriile-i măsuri şi forme. La urma urmei, s-ar putea să-i fac şi un rău pentru că îi legitimez tendinţele narcisiste în spatele cărora proasta lui părere despre sine însuşi continuă să se lăfăie în voie.
Dar ... nerăspunzand cu aceeaşi monedă, probabil că am să ajung în Rai. În orice caz, aşa se zvoneşte că se întâmplă, martori nu am . Pâna atunci,însă...problema mea e foarte terestră : ce mi-e mai util...să răspund cu aceaşi monedă sau să tac?
Şi dacă aş răspunde...cum ar rămâne cu "te transformi în ceea ce urăşti" ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu