Uneori îmi spun : "asta e ultima chestie pe care o voi rezolva, după asta...ceva în mintea mea va crăpa iremediabil, aici, la slujbă". Fiecare telefon, fiecare mail primit de la o vreme încoace face ca mintea mea să urle tăcut "gataaa, opriţi-vă, opriţi-vă cumva !" Şi totuşi... le iau aşa cum vin, le rezolv aşa cum pot şi... trec mai departe, în timp ce ceea ce s-ar numi viaţa mea trece, de asemenea.
Iată, douăzeci de ani ce par a fi trecut ca cinci ani dinainte. Poate că la anul, douăzeci şi unu de ani va părea că au trecut ca trei ani dinainte şi apoi douăzeci şi doi de ani va părea că au trecut ca un an măsurat în curgerea ştiută a timpului.
"Orele se reduseră la minute, minutele la secunde. Acum fiecare secundă era la fel de lungă ca tot timpul dinainte" (Vernor Vinge- Foc în adânc)
M-am transformat într-un receptor de mesaje.Asta sună mai nepăsator decât este în fapt. Mai bine aş spune că vreau să vorbesc despre acele accesări ale mediilor în care funcţionez, acelea pe care le receptez.
Unele dintre aceste accesări, cele pe care nu le mai vreau, deşi nu mă au ca unic destinatar (conform cc-ului ) mă transformă, totuşi şi în general fără voia mea, în ceva unic, în unicul "rezolvător" al problemelor ce le conţin, în problem solver-ul amabil zâmbitor de Outlook.
Altele mă transformă în ultimul bastion de pe fix/mobil.
Asta e nedrept în majoritatea cazurilor şi aici nu mai ştiu exact a cui e vina: a "puterinţei" mele reale sau a orgoliului meu de a fi cel ce poate mult ?
Alte accesări, unele dintre cele pe care le aştept, nu-mi sunt adresate mie ci mie ca parte dintr-o linie de receptori individuali, nu mereu identică .Asta e ok, doar că mi-aş dori să nu mai am impresia că sunt un receptor de rezervă şi aici nu mai ştiu exact a cui e vina : a situaţiei reale sau a unui soi de paranoia de-a mea?
Alte accesări, cele pe care le aştept, mi-aş dori să mă aiba drept unic destinatar .
Şi apoi există acele accesari de tip spam. Ceea ce e cel mai distractiv este că acestea sunt înghesuite în aproape tot spaţiul lumii ăăă... reale. Îmi dau însă seama, ca de obicei prea tarziu, că tocmai m-am luptat zadarnic cu un alt spammer de "Realia" .
Dar poate că toate astea nu înseamnă nimic altceva decât că sunt foarte, foarte obosită. Probabil că şi un psiholog de ocazie m-ar trimite, fără teama că va greşi, să-mi cumpăr baterii noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu