Cu puţin timp în urmă, mă duc la slujbă într-una din dimineţi şi aflu că un coleg a fost bătut în faţa clădirii în care se află locul meu de muncă. Omul a vrut să aplaneze un conflict între doi şoferi. Părea că l-a aplanat. Da, dar unul dintre şoferi nu era doar şofer ci şofer de maşină bengoasă şi se pare membru al unui clan. Da, al unui clan din acela. Clănosul i-a aplicat colegului un pumn, colegul a căzut şi apoi bengosul clănos a începu să-i care picioare. În cap. Acum colegul meu are maxilarul fracturat , din fericire n-are fractură de craniu dar va trebui, probabil, să-şi urmărească, toată viaţa de acum încolo, apariţia unor eventuale cheaguri pe creier. Şi toate astea s-au întâmplat sub privirile a opt inşi, colegi, nu? care ar fi putut pune mâna pe leviere.N-am să înţeleg niciodată. Îmi înţeleg colega de la recepţie şi pe ochelaristul subţirel coleg ce s-au repezit să...nu ştiu ...să ceva. Ochelaristul a apucat să fie şters de un pumn, colega a apucat să fie trasă de către ochelarist înapoi, în clădire. În tot timpul acesta, cei opt bărbaţi , aflati la zece metri de scena în desfăşurare au făcut...nimic. Adică pardon, au continuat să facă ceea ce făceau, ca şi cum nimic nu se întâmpla la zece metri distanţă.
Nu era treaba lor, aşa-i? Vinovat e ăla care n-a verificat buna funcţionare a butonului de panică, aşa-i?
O centrală termică (o centrală termică, da? ) nou achiziţionată a fost furată dintr-o casă în care nu se locuieşte încă permanent, o casă la care se munceşte încă, strâgându-se cu greu banii necesari finisării ei. Poarta casei, o poartă zdrăvănă, din aceea de se plimbă pe rotile, a fost "spartă", probabil cu spatele unei maşini .S-a intrat ca-n brânză, centrala, greu cărată şi băgată în casă--hai să nu mai zic nimic despre efortul material ce l-a necesitat cumpărarea ei--a luat drumul noului proprietar , a celui ce a comandat, probabil, achiziţia prin furt, cu foarte mare uşurinţă. Şi nici un vecin n-a sesizat nimic. Adică pardon, s-a sesizat că au lătrat nişte câini.
Nu e vina nimănui altcuiva în afara proprietarului casei care nu şi-a instalat, înainte de orice altceva, sistem de alarmă. Nu-i aşa?
Nu discut acum ce a făcut sau ce va face poliţia, în ambele cazuri.
Mă întreb doar : în ce ne transformăm? Sau ne-am transformat deja?
Şi nu-i aşa că n-a trebui să-mi pese? Ce, astea mi s-au întâmplat mie? Nu-i aşa că a venit primavara, a dat colţul ierbii, dar ce zic eu colţul ierbii, toată natura e în floare, viaţa e frumoasă noi cu drag muncim, gândim, trăim, bla bla, pe divine mioritice plaiuri ?
am pierdut din demnitate, câştigând în laşitate.
RăspundețiȘtergerenoi am brevetat privirea în pământ şi nasul în...
...în jos, nu ? nasul în ăăă...jos, ciocul mic, ochii la uşă, pe brânci că-i apa mică...
RăspundețiȘtergereculmea e că nu-i nevoie să cercetăm foarte atent ca să ne găsim şi justificări, unele dintre ele greu de combătut.
hai să mai zic una brevetată, şi anume "minunatul" "aia ie".
ca să nu mai discut de alţii, am să spun de mine: de cele mai multe ori, sunt laş. e vorba de o laşitate asortată cu toată românia. nici nu caut justificări, nici nu aduc. când se întâmplă să am curaj, un curaj de om normal, mă sperii de mine şi, imediat ce-mi revin, mă apuc să caut... justificări.
RăspundețiȘtergereNici eu nu mi-s o vitează neapărat. Am unele reacţii despre care mă întreb şi eu dacă n-o fi pură inconştienţă. Dar ştii ce nu înţeleg ? Lipsa de reacţie. Sigur că "dă bine" curajul şi sigur că nu sunt sigură de curajul meu conştient, cum spuneam. Ştii cum văd? Fuga, mai bine fuga, cu tot cu autojustificarea ulterioară mai greu sau mai uşor de dus, uf, oricum toate acestea sunt departe de a fi simple. Dar...nici măcar o reacţie? Doar capul între urechi? E o nuanţă aici, una ce-mi pare cam tragică...
RăspundețiȘtergere