Booon şi bum

Booon. Azi am rămas acasă deci, n-am mers la serviciu. De ce ? Pentru că mama, de ceva vreme încoace, intră într-un soi de agitaţie când vin oameni străini în casă, başca vroiam să-i întreb şi eu pe trâmbiţaţii ăia cu reabilitarea blocului care veneau cică să măsoare balconul, cum vor pune ei termopanele(că la balcon n-am) ,cum se vor deschide geamurile, dacă se pot deschide aşa cum aş vrea eu, dacă tot ne reabilităm blocul, şi pe gratis, nu ?

Pe la ora 8, vine prima bombă, mă sună vecina de dedesupt şi-mi spune că la capătul celălalt al blocului deja s-au pus schele şi-apoi ne minunăm amândouă de viteza cu care s-a apucat Primăria sector 3 să-şi ţină promisiunea , recent făcută, de a reabilita cele aprox imativ 900 (!!!!! ) de blocuri care, fireşte, în 8 ani de mandat ai încă actualului primar nu s-au putut reabilita dar se vor reabilita de-acuma, subit.

Domnul preşedinte de bloc ... da, deci înainte de a povesti depre faptul că ultima bombă ne-a parvenit  de la el,telefonic, acum vreun sfert de oră, am să vorbesc un pic despre el. Este fost inginer, actual tânăr pensionar. A fost chemat la Primărie,acum vreo 3 săptamăni , parcă, să rediscute cererea de reabilitare termică a blocului nostru care datează de...nici nu mai ştiu, vreo 2 ani, parcă. Am aflat între timp că ne reabiltăm pe gratis, suntem bloc de pensionari în 50%+1 din cazuri , oricum, bloc de oameni cu venituri declarate mai mici decât un  salariu mediu pe economie pe cap de om, în majoritate.
Booon. Mi-am pus alarma pe mobil  într-o zi, să nu uit să cer la "Conta", la serviciu, să-mi facă o adeverinţă de venit, booon şi că la zicerea mea că să zicem merci dacă din toată tevatura asta o să ne şi alegem cu ceva indiferent pe cine-om alege, am primit replica : "da , dar dacă nu ne înscriem... oricum se vor înscrie alte blocuri, şi... dacă rămânem, la o adică, cu buza umflată ? "
Booon, că nu-s eu aia să am vecini cu buza umflată din cauza mea, şi deşi cred că reabilitarea asta gratis se va face când oi vedea  eu pe vecinii mei şi pe mine plini de bani ca s-o susţinem, fiecare la apartamentul lui, am adus ce adeverinţă s-a cerut.

Revenind la schelă, domnul preşedinte, cum a văzut-o el la căpătul blocului , capătul ăla cu vedere dinspre părculeţ şi dinspre parcarea mare, cum a fugit la Primărie să vorbescă ceva despre copaci, adică să nu se apuce nimeni de treabă până nu se taie-tund copacii, nu ştiu exact, dar ştia el ceva acolo, plus că toată treaba asta el a luat-o în serios, ca un om serios ce e.

De la Primărie, preşedintele blocului  ne-a transmis telefonic bomba-concluzie: schela s-a pus repede-repede pentru ca pe ea să se poata pune repede-repede un mare banner pe care va scrie, probabil, şi probabil cu fonturi mici,că blocul e cuprins în programul de reabilitare termică, asta probabil sub o mare poză a  actualului primar, nu ştiu, rămâne să văd, dar ceva, vreo 20 de ani din spate, îmi spun că aşa va fi. Ah, da. Şi am mai aflat că, momentan, nu sunt materiale, mă-nţelegi ? Nu se găsesc... Vecina mea de dedesupt, o doamnă în vârstă şi foarte calmă, nu mai ştia nici ea cum să-l calmeze pe dom' preşedinte. 

Am râs vreo 10 minute, liber, plus încă vreo zece de când scriu textul asta. Mă dor falcile, zău. Despre buza umflată... mai vorbim.

P.S. Şi nici n-are rost să mai plec la serviciu, la ora asta. Mulţam, Primărie...  Deşi... poate chiar o veni careva să măsoare ceva... Deşi... balconul meu nu cred că-i prins în programul de "bannerizare"... 

Lori şi Amanda

Cred că semăn cu Lori. Lori e căteluşa mea. Când era tinerică, sărea prin zăpadă ca o...capră.
Acum...umblă cu grijă, ar sări şi n-ar sări. În schimb, mâşâie fiecare centimentru pătrat de minunăţie albă şi sclipicioasă şi pufoasă. Atâta o mâşâie...că ar fi în stare s-o topească pe toată cu inutilitatea acestor gesturi, cam aşa ca ale unui om care îşi freacă mâinile pentru că nu ştie ce-ar putea face cu ele.
Atâta mâşâială... mai bine, îmi embed aici o piesă care îmi place foarte- foarte.



Şi mă duc la muncă. Munca l-a înnobilat pe om, nu ? :D

Later edit, de la birou : E ok acum. Mi-am stabilt deadline-ul şi mi-am şi reperat butonul de "off", nu-l vedeam de borcanul cu cremă L’Oreal, ăla pe care mi l-am făcut singură cadou pentru că era în promoţie şi pentru că merit.

Coup-ul de foudre şi trezirea

Ieri, în jurul orei 8 pm, m-am îndrăgostit la prima vedere, în metrou. Domnul era nu foarte înalt, îmbrăcat casual, părea mai tânăr decât mine, prea bine nu mai ştiu... şi de fapt, toate acestea nu conteză, contează doar că domnul avea un ceva anume... avea...avea un Sony Reader. Da. Şi citea pe el, ca să mă exprim relevant.Cred că atâta m-am holbat la device-ul respectiv (a se lua în considerare şi faptul că sunt mioapă) încât cred că l-am speriat pe bietul călător care se aşezase , între timp, lângă mine. Aşa cred... pentru că am observat că nu mai "dădea foaia".
De îndată ce am ajuns în faţa computerului am început cercetarea, am aflat despre ebook readere, despre Kindle şi da, şi despre Iriver Story şi aici a început zbucimul sufletesc. N-am 999 RON disponibili şi, oricât de oarbă ar fi dragostea parca n-aş plăti , zău, rate de 31 lei pe lună timp de 60 de luni... M-am băgat la culcare cu "lăcrămi" în ochi.
Dom’le... pe cuvântul meu că accesul la informaţii saboteaza iubirile romantice, în special dimineaţa şi pot demonstra asta cu experienţa personală, irelevantă, ştiu, dar alta n-am. La cafea, m-am apucat de cercetari pe net, din nou.Ca s-o scurtez, am să enumar doar etapele, punctele-cheie ale simţirilor/gândurilor mele : păi...decât un ebook reader...mai bine un netbook, decât un netbook mai bine un laptop... da, dar am computer aproximativ nou. Voila. Fir-ar să fie, că dacă aveam făr'de overdraft şi în perioada sărbatorilor de iarnă 999 de... mai puneam un pic şi îmi comandam un Kindle pe Amazon.
Mă duc la muncă să mă "simtez" bine.