Lori şi Amanda

Cred că semăn cu Lori. Lori e căteluşa mea. Când era tinerică, sărea prin zăpadă ca o...capră.
Acum...umblă cu grijă, ar sări şi n-ar sări. În schimb, mâşâie fiecare centimentru pătrat de minunăţie albă şi sclipicioasă şi pufoasă. Atâta o mâşâie...că ar fi în stare s-o topească pe toată cu inutilitatea acestor gesturi, cam aşa ca ale unui om care îşi freacă mâinile pentru că nu ştie ce-ar putea face cu ele.
Atâta mâşâială... mai bine, îmi embed aici o piesă care îmi place foarte- foarte.



Şi mă duc la muncă. Munca l-a înnobilat pe om, nu ? :D

Later edit, de la birou : E ok acum. Mi-am stabilt deadline-ul şi mi-am şi reperat butonul de "off", nu-l vedeam de borcanul cu cremă L’Oreal, ăla pe care mi l-am făcut singură cadou pentru că era în promoţie şi pentru că merit.