Agentul termic

Cred că nu este aiurea ca eu să scriu, pe frigul ăsta, despre agentul termic.

Mă gândesc la "agentul termic" din voce, din privire, din cuvântul scris.... Eu îl consider o forţă şi recunosc faptul că am o mare slăbiciune faţă de el. Cred că toată lumea are o oarecare tendinţă de cedare, o văd la oamenii din jurul meu.
Urmăresc, de exemplu, reacţia colegelor de birou. Când "fetelor" li se îmblânzeşte brusc vocea, eu ştiu că a sunat C, un coleg de la un alt punct de lucru, un urs cu căldura în glas şi nu doar în glas care te face să uiţi că urşii sunt, de fapt, animale periculoase.Mie personal...îmi vine să mă scurg sub birou, am senzaţia că mă mângâie cineva pe cap când vorbesc cu C, deşi vorbim despre cifre şi ţucumbere . Asta nu înseamnă că nu sunt atentă la ceea ce vorbim. M-am obişnuit, suntem, de fapt, amici de multă vreme, din altă vreme a unei alte firme. Nu despre timbrul vocii e vorba, dacă ar fi asta sau doar asta...ar fi simplu.Este vorba însă de ceva mai profund, de dincolo de el.

Despre agentul termic din privire...mai bine nu scriu, nu acuma, poate altă dată...

Despre cel din cuvântul scris...cititul pe net ar putea furniza o statistică.Aşa cred eu, dar poate că este doar o părere a mea, a cuiva care are o mare sensibilitate la căldura sufletească a altora, părerea cuiva care a căutat şi caută această căldură, involuntar sau ca şi cum ar avea un dispozitiv de detectare implantat la naştere. Cert este că din unele locuri virtuale agentul termic scris mă mângâie pe cap, indiferent şi dincolo de cuvintele propriu-zise, în alte locuri sau cu alte ocazii îmi îngheaţă privirea pe monitor şi, ca o reacţie imediată, pot arunca virtuale alice de gheaţă. Dar...se topesc repede. :)