Doamna Realitescu batu in usa codificat ,ca de obicei : poc-poc poc poc- poc poc –poc stiind ca soneria e defecta de ani de zile. Astepta, batu iar, astepta, batu iar .Baga cheia in usa si in momentul acela se enerva brusc. Tranti sacosa jos fara probleme, n-avea ce sa se sparga, poate doar cimentul scarii blocului. Isi dadu jos palaria, o apucasara caldurile, de nervi.
Zambarescu de la 3 tocmai cobora, o saluta politicos:
-Sarut mana, doamna, ce mai faceti? V-ati intors? Ce, iar a schimbat yala?
“Poftim , si asta stie”, gandi Realiteasca, dar raspunse politicos, la randul ei:
-Buna ziua, dom’Zambarescu! Da, am lipsit cateva zile, am fost la o prietena care o cam luase razna…am incurcat cheile…dar va multumesc de intrebare, va doresc o zi placuta !
Uff, bine ca a plecat! Acum se putea apuca linistita de treaba. Scoase din geanta trusa de machiaj si lua cutitul ala cu varf ascutzit pentru situatii de urgenta. Descuie, din nou fara probleme.
Data trecuta a fost simplu sa impinga usa cu tot cu scaunul ala sculptat.
Numai ca acum era ceva mai greu, in usa se aflau canapeaua si masina de cusut Singer.
-Hmmm…daca ea isi inchipuie ca…a uitat ca merg zilnic la sala? -gandi Realiteasca cu voce tare.
Se concentra, se opinti in usa si reusi sa o deschida, atat cat sa se poata strecura inauntru, cu sacosa cu tot. Lasa sacosa pe canapea si scoase o mana in exterior, isi uitase palaria pe preshul de la intrare.
Pentru cateva momente se aseza pe canapea, meditand: “Adica ce, isi inchipuie cineva ca mie mi-e usor? Ca nu m-am saturat sa o gasesc de fiecare data cu cashtile alea in urechi? Sunt curioasa, de data asta pe ce melodie s-a fixat? Sunt convinsa ca piticii iar stau cu burtzile in sus, precis le-a dat trei mese pe zi si desert. Doamne, ca nu mai ies odata la pensie…”
Piticii se auzeau sforaind. Intra in camera si aprinse toate becurile.Piticii se trezira brusc, cu exceptia lui Somnorila. Alba ca Zapada se rasuci cu scaunul si ii arunca privirea aia dusa care o scotea din sarite.
- Poftim, le-am adus- zise Realiteasca intinzandu-i sacosa – si SCOATE NAIBII CASHTILE ALEA DIN URECHI!!!!
Alba ca Zapada lua sacosa, sacosa o trase in jos, cazu peste Somnorila care se trezi speriat dar la timp ca sa o rupa la fuga impreuna cu confratzii…
Alba ca Zapada incerca sa se ridice,amortzita, ca revenita din alt timp.
Doamna Realitescu se duse linistita la bucatarie sa-si bea cafeaua no sugar added si sa savureze o dulceatza de coacaze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu