Scrisoare catre Narcis

Draga Narcis,
Iti scrie o umila traitoare ,fara pretentii de a te cunoaste altfel decat in viata de zi cu zi.Stiu ca ai fost reprezentat artistic,creat si recreat, inventat si reinventat, studiat de oameni de seama ca Ovidiu, Eminescu, Hesse,Marcuse, Caravaggio, Dali, ca si de Freud, Jung,Lacan sau Klein. Eu stiu prea putin din toate acestea, cam atat cat sa nu mor proasta.Insa te recunosc atunci cand te intalnesc in vreo oprire accidentala pe traseul vietii mele.Stiu ca esti frumos, ca te iubesti sau iti iubesti imaginea reflectata in oglinda lacului si ca s-ar putea sa mori, la propriu, de dragul tau. Daca te-am admirat vreodata in cursul vreunei conversatii a fost in parte pentru ca am vrut sa nu ma doara capul si in parte pentru ca sunt constienta ca, stii, fiecare cu problemele lui, tu cu ale tale, eu cu ale mele... Dar te rog, limiteaza-te la oglinda lacului, nu imi acoperi orizontul cu bicepsii, tricepsii si pectoralii tai, nu ma asurzi cu laudele de sine, care la un moment dat imi afecteaza si mirosul, conform zicalei.Nu cauta sa ma masori in concordanta cu standardele tale inalte, nu e necesar, nici nu imi doresc sa corespund. Ca mi-esti sef(a), ca-mi esti coleg(a),ca-mi esti un posibil fost iubit, ca mi-esti vecin(a) manelisto- BMW-ist(a) de palier,ca-mi esti de la Circulatia Rutiera sau de la Rosal,ca te-am cunoscut "pa real" sau " pa virtual ", ca esti de sex masculin sau feminin sau incert, lasa-ma si pe mine sa traiesc si sa imi exprim opinia, parerea aia gresita si imperfecta deoarece nu corespunde cu a ta. Stiu ca am prostul obicei sa ocup prea mult loc si sa nu ma dau la o parte cand treci tu,dar,permite-mi sa fiu cea ce sunt, chiar daca uneori iti tulbur oglinda lacului.
Cu multa intelegere,
o traitoare si atat