As it is

Realitatea este ca te poti decide in orice moment sa-ti iei jucariile si sa pleci.
Ai putea sa cedezi , chiar de maine.

Ai putea s-o faci banal , in stilul "mi-am trait traiul mi-am mancat malaiul" si sa adormi pe tine spunand: m-am chinuit si sacrificat suficient, las mostenire lumea asta imperfecta, lumea asta care n-a stat s-o transform eu, da, o las mostenire urmasilor, sa se mai zbuciume si ei.
Banal si cu iz de discutie in fata portii, la ceas de seara torida de vara, in timp ce iti faci vant cu ziarul.

Sau ai putea s-o faci fancy, in stilul "I resign my self, I’m a broken rebel, an old broken rebel, I hate you all,this is all your fault, you...you people, pffft". Dupa care ai putea sa parasesti scena aruncand asistentei o privire grea de remanenta tuturor pacatelor lumii pe care le-ai purtat atata vreme pe umeri dar pe care, iata, le arunci pentru ca nu merita, deci nu, nu merita...si sa te duci sa dormi pe tine.

La fel de bine ai putea sa transformi in castigarea razboiului fiecare marunta batalie , sa transformi fiecare zi din ceea ce ar putea fi "the rest of your life" in ceva ce ar putea fi "your life as it is".
Adica viata ta asa cum e. Nu asa cum ai vrut sa fie, nu asa cum te-ai mintit singur ca e.De-acum... ai avantajul de a putea face diferenta.
Ai putea sa-ti dai voie sa faci asta fara pretentii de invingator, fara frustrari de invins. Fara fluturari de stindarde, fara blazari ostentativ-superioare.

Ar putea fi cel mai onorabil mod de a ramane. Treaz.