Vad ca, orice as face, bloguletul asta al meu e un jurnal si atat.
L-am recitit.Concluzie : amintiri si stari de moment, adica jurnal.
Jurnal iese...jurnal sa fie.Vorba unui prieten virtual : ne facem noi mari bloggari intr-o zi.El ar putea fi si acum, timp sa aiba.Eu nu. Asa ca scriu jurnal.
As putea sa-l scriu pe un caiet cu coperti frumoase sau pe o agenda.Dar...vorba altui prieten virtual: dupa ce scriu cu pixul pe o hartie, caut disperat ctrl/s-ul.
Cand cineva si-a sters blog-ul si inainte de asta a explicat ca o face pentru ca, intre altele, nu-i place ce-i iese...am avut un moment in care am vrut s-o fac si eu.Mi-am spus atunci: ce sens are? Daca aceasta problema si-o pune cineva care poate scrie la acel nivel la care chiar poate...ce rost are un blogulet ca al meu?
Si totusi, a avut sens sa-l pastrez. Mi-ar fi lipsit jurnalul.
Este deci jurnal, sau mai bine zis, camera mea.Pentru ca este cumva, un spatiu.Daca in acest spatiu pot si discuta uneori, cu atat mai bine.Aha, deci iata, inca o diferenta fata de un jurnal cu coperti.
Am in camera asta a mea capitole, numite etichete. Am deschis cateva astfel de capitole si au cam ramas de izbeliste. "Aia ie", cand le-o veni randul...le-o veni. De exemplu , astazi a venit randul "Copilariei de reportat", pentru ca ceva mi-a amintit altceva. Un altceva de-al meu.
Nu cred ca putem scapa de raportarea la propria persoana.
Loop...
RăspundețiȘtergere:-)