Shopping

Mishto shopping-ul de week end-ul asta. Vreau sa spun ca nu se intampla prea des sa vezi, in aceeasi zi, intr-un hypermarket, doi ex-colegi de servici si-un ex. Primul ex-coleg a trecut pe langa mine fara sa ma vada, mie imi era imposibil sa nu-l vad, el ocupand in cotinuare, tot atat de mult spatiu. Chestia care ma obsedeaza si acum este ca habar n-am unde si cand mi-a fost coleg de servici, dar stiu sigur ca asta mi-a fost.Am o banuiala… dar nu sunt sigura.
Al doilea ex-coleg m-a lasat muta. Mi-as fi revenit imediat, dar nu am apucat sa vorbesc cu el Am auzit-o pe sor-mea spunand : "uite-l pe nea Cornel", am apucat sa-l vad si apoi s-a pierdut in multime.Mishto arata nea Cornel, pe bune, neschimbat , arata, la cei 65 de ani pe care stiu sigur ca ii are, de maxim 50.
Cu ocazia asta mi-am amintit ca am inceput sa scriu "Atelierul de proiectare" si ca va trebui sa-l continuu, neaparat, macar cu un episod din care nea Cornel nu poate lipsi, episodul cu panourile de melamina casherate cu hartie colorata si poze cu maretele realizari. Si Vitolit-ul…da, neaparat Vitolit-ul cu ajutorul caruia se scriau si se descriau maretele realizari, sa dea naiba daca mai stiu ce scriam, dar tin minte minunatul preparat consumat tarziu in noapte, preparat constand din conserva de sprot in ulei, zdrobit cu furculita si amestecat cu ceapa si lamaie, executat de Tina, una dintre "papusile" lui Zuzu. Pentru Zuzu , toate eram cand "papusi" cand "scumpe si dragute domnisoare", in functie de gravitatea situatiei.
Hai ca divaghezi, tanti , si atelierul de proiectare...eheeei, nu e chiar asa , sunt neshte chestii, vorba lui Oaie...hai gata cu atelierul pe ziua de azi, ca ma mananca degetele sa scriu despre ex.
Ex-ul era la costum, de calitate, cum alfel si avea langa el sotia ,cum altfel, da, cea cu apartamentul in Drumul Taberei . Ex-ul isi scutura, cum altfel, o scama (imaginara, cum altfel) de pe rever.Hai ca incep sa devin veninoasa si nu e cazul.Nu, chiar nu e cazul.Oricum am stiut intotdeauna ca va fi un viitor ex. Dar putea si el sa recunoasca , macar la urma , chestia cu apartamentul, nu sa se dea lovit ca zugraveste non-stop , de 2 luni, casa parintilor si sa ma determine sa-i spun bye bye telefonic, dupa 7 ani de pierdut vremea, in loc sa fi dat si el o cafea la o terasa ceva, sa fie the end-ul mai cu pupu.:D .Ce ma ‘nerveaza astia care… sau lasa. Zau , chiar lasa, asta e blog, nu hartie care suporta orice.
In finalul apoteotic al acestui minunat post ar trebui sa ma dau mare cu faptul ca timpul nu mi-a afectat prea rau "fatada", sa povestesc cum "am infrant" eu in toate cele...
Dar nu am s-o fac, nici vorba, n-ar avea rost si, in plus, tocmai am facut-o.
:D