Îmi place să scriu.Să-mi las gândurile aici, pe blogul meu, un fel de căsuţa a mea...De ce aici şi nu pe o foaie de hârtie sau pe un document Word...nu ştiu. Sau poate ştiu dar n-am chef, acum, să despic firul în paisprezece.
Nu înţeleg de ce, de la o vreme, nu-mi mai vine să scriu. Poate mi-am ieşit din mână, cum spunea un prieten. Poate. Sau poate că acum acumulez, în modul meu caracteristic. Acumulez pe tăcute.Trec în fiecare zi pe blogurile care prezintă interes pentru mine. Aş vrea să comentez, ştiam eu că de fiecare dată aveam ceva de comentat, on/off-topic.Şi totuşi, cuvintele nu se leagă, gândurile nu se leagă, fiecare gând pare un pârâiaş ce îşi urmeaza calea. Sper să se adune, la un moment dat, într-un râu.
Până atunci...uite că nici asta nu ştiu, ce anume am să fac până atunci...
De cele mai multe ori, după ce descriu o stare de fapt, starea se schimbă. Sau aşa mi se pare mie. Aşa că...din nou, habar n-am ce voi face după ce voi fi scris asta.
Până una-alta, dacă ai postat un videoclip...se cheamă că ai scris pe blog, nu?
Să cânte "băieţii" ăstia doi care, oricât de diferiţi ar fi, îmi plac la fel de mult, fiecare pentru altceva. Clipul ăsta ar putea fi un soi de râu...
Cine te-a pus sa te certi cu "cuvintele? Totusi, tot raul spre bine. Vor avea mai putin de stocat. Ca daca a intrat legea in vigoare...
RăspundețiȘtergereDa, Mihai.Cine mai ştie ce cuvinte am folosit atunci când m-am certat cu cuvintele şi le-am supărat...Va trebui însă să mă împac cu ele, să contibui şi eu la "buna desfăşurare a muncii" stocătorilor sau stocanţilor sau stocălăilor sau stocăcioşilor sau...sau a stocălarilor?
RăspundețiȘtergereServus Anna
RăspundețiȘtergereastfel de pauze de cuvinte ma incearca si pe mine destul de des. daca as pune in balanta starile as spune ca deocamdata lucrurile sunt jumate-jumate... da, cred ca o stare se alimenteaza din cealalta... eu zic ca "trec îngeri" atunci cind cuvintele se ascund... :). Apoi nu cred in efortul zilnic de a aduce ceva nou - pe blog in cazul nostru. Ar deveni o corvoada... Şi nu este un concurs, totusi, aşa cum unii ar vrea să împingă blogosfera într-acolo...
Cele bune
Nici nu m-am gandit la concurs, Flavius.Stradania de a scrie de dragul de a scrie...stiu cate ceva despre asta, am trecut-o deja la capitolul "experiente". Un site de socializare te poate invata multe daca esti, sa spunem...receptiv.Ma gandeam la aceasta alternanta: sunt perioade in care abia astept sa ajung in zona "centrului de comanda" reprezentat de desktop-ul meu si sa scriu ceva ce mi-a "traznit brusc, urmate de perioade in care tastatura mea someaza...
RăspundețiȘtergereDar e firesc, de fapt. :-)
Sa ai o saptamana usoara!
Despre "imposibilitatea de-a scrie"... nu stiu. Hai sa vedem. In prima instanta ai jucaria (spune-i cum vrei: jurnal, web 2.0, confesor), cu care te joci -- oare ce-i asta? Treci repede de stadiul "gangurelilor" si te-apuci sa formulezi... ai multe chestii de zis, tocmai pentru ca-s nezise, si le zici. Apoi, pe masura ce-ti citesti textele, observi autoasemanare (nu c-ar fi rau), si-ai vrea sa iesi din tipar. Eh, aici e greu... la urma urmei cat de usor te poti dedubla ca sa-ti alinti orgoliul de-a nu te repeta? o data, de doua ori... dupa care observi si in "dubluri" un pattern, si-i foarte posibil sa ti se faca lehamite, esuand in intrebari de genul "la atat ma reduc? la x, y si z?"
RăspundețiȘtergereAsa ca dai un pas in spate, incarci bateriile pana crezi ca e de zis ceva nou, si-o iei de la capat. Asta doar daca nu vrei sa devii "relevanta", adica sa imbratisezi patternul cu buna stiinta. :-)
CST, n-are rost (zic eu...) sa ma straduiesc cu tot dinadinsul sa dau un raspuns care sa nu poate fi interpretat drept flaushant :D
RăspundețiȘtergereSe pare ca da, este asa cum spui, mi-e imposibil sa contrazic, mai ales partea cu orgoliul. Si cred ca nici nu vreau, de fapt. Si din nou, habar n-am, asta referitor la a deveni relevant cu buna stiinta. Cateva "amanunte" ma fac insa sa cred ca varianta nu mi se potriveste.Pentru asta, am ceva in plus si altceva in cantitate insuficienta...