Cuvinte

Asta se arata a fi o noapte in care nu prea voi dormi.Specific. E o noapte de dinaintea unei zile de munca in care va trebui sa-l fac pe dracu’n patru.
N-am mai baut Pepsi de nu mai stiu cand, dar, specific, beau acum.
Batranul caine respira precipitat, intr-un fel care ma ingrijoreaza, asa ca imi mai aprind o tigara.
Tanarul cu ochi negri si migdalati a trecut pe aici lasand in urma lui o stare de agitatie si sticla de Pepsi.Maine, de fapt, astazi... implineste 20 de ani. M-as lua la tranta cu nelinistea lui dar...cum pot s-o fac eu, nelinistita de mine? In ce fel as putea sa-i vorbesc pentru ca vorbele mele sa nu se ingramadeasca intr-o alta "predica", "matusheasca" de data asta? Pentru ca as vrea sa-i explic faptul ca trebuie sa sfarsesti macar un lucru pe care l-ai inceput inainte de a afla ce inseamna satisfactia, oricat de mareata sau de marunta.Altminteri devii dependent de inceputuri. Tocmai am ingramadit niste cuvinte intr-o predica si mi-am amintit de panouri.
N-am facut armata, am facut panouri.
Atelierul de proiectare trebuia sa produca panourile cu maretele realizari ale firm...pardon, intrepriderii. Erau melaminate, casherate toate la fel, adica aveau lipite pe ele hartie colorata diferit dar modelul era acelasi. Semanau cu unele dintre variantele de sabloane de blog, o banda mai lata pentru titlu, in partea de sus, spatiu si apoi restul, un patrat sau doua dreptunghiuri cu colturile rotunjite (poate de aceea blogul asta arata simplu).Pe acea hartie se lipeau poze si se scria cu Vitolit, adica litere-abtibilduri .Imi venea sa urlu de cat scrisesem, litere albe pe o hartie rosie, si mai aveam inca de scris, si era noapte, si toata lumea scria.
Oaie aparea din cand in cand cu alte poze, uscate acasa la Viorel. Viorel, coleg si fotograf de ocazie, locuia impreuna cu sotia si copilul intr-o mansarda si avea o debara transformata in camera obscura.Viorel si Oaie jucau sah in timp ce se uscau pozele. Dar nu oricum. Cu nevasta lui Viorel tinand de sase.De ce tinand de sase? Pai...daca venea seful (balaurul Zuzu) inopinat si ii prindea jucand sah in propria casa cand tara ardea? N-am sa uit reactia lui Oaie, cred ca era pe la inceputul lui martie 1990. Toata lumea tacea, fiecare dupa planseta lui. Oaie se ridica brusc, daramandu-si comoara de aeroterma, aceea pe care o incropise din piese disparate gasite prin curtea intreprinderii si cu care se dadea mare (noi, ceilalti, aveam caramizi de BCA sapate pentru a face loc unei rezistente). Si odata se ridica Oaie al nostru, darama comoara si iese trantind usa.
-Iar s-a certat cu Beleaua , zice Adina.
-Ar trebui sa se desparta naibii de ea, asta nu e viata, conchide doamna Serbanescu.
Oaie revine si se tranteste pe scaun.
-Ce-ai Oiule?
-Pai ce sa am? Cat de dobitoci am putut sa fim?
Atunci am aflat povestea cu sahul.
Nu pot sa ma abtin de la paranteze...
De fapt, vroiam sa scriu altceva.Vroiam sa scriu despre literele albe pe hartia aia rosie, combinatie de culori ce imi produce si acum o senzatie de voma. Pe ultima suta de metri, panourile au fost terminate.
Ce a fost asta? Culmea e ca a fost o satisfactie.
Pai cum sa-i povestesc eu asta baiatului cu ochi migdalati? Va intelege doar ca m-a lovit nostalgia trecutului si ca eu vreau sa-i dau drept exemplu acele vremuri. Vorba unui amic : daca vrei sa vorbesti, de pilda, despre trenuri si calea ferata si pomenesti la un momet dat, in treacat si-n context despre Ciorogarla...ai mari sanse ca discutia sa se transforme in "am si eu rude la Ciorogarla"...
Nu stiu daca am reusit sa ma impac cu cuvintele si nici cum sa vorbesc cu Vlad…
Oricum, ar fi cazul sa incerc sa dorm.