De vineri

Am chef sa bat campii si as face bine s-o fac, oricum nu am nici o sansa, ba nu...nu am nici un chef...sa-mi pun gandurile in ordine.

De vreo 2 sau 3 saptamani in care zilele de vineri au intrat prin efractie in cele de luni sau invers, am in minte un amalgam de imagini, sunete si de ceea ce probabil ca se cheama ganduri. De pilda, astazi, intr-o zi de depozit a mea si de post a lui nea Mitica, susnumitul m-a ajutat sa descopar legatura dintre fasole si psihanaliza: "doamna Ana, dupa ce mananc fasole, am niste refulari..."
Auzisi, papa Freud?
Acuma...papa Freud...ce sa zic, nea Mitica m-a ajutat sa ma descopar si pe mine insami: "ehei, doamna Ana, pai daca ziceti ca lucrati in anvelope din 2001, se cheama ca stiti ca o anvelopa e o chestie asaaa...rotunda si cu o gaura la mijloc..." Ce sa mai zic, n-am putut sa contrazic un anvelopar cu experienta.
Anveloparul este o chestie speciala pentru mine, fie ca face parte din categoria celor ce fabrica, fie din a celor ce vand anvelope. Despre fabricatie, nu prea stiu mare lucru, despre vanzari...probabil ca stiu mai mult decat ar fi necesar pentru propriu-mi bine.
Prin 2001 visam noaptea siruri de cifre de tipul :
185/60 R14
185/65 R15
195/65 R15
205/55 R16
plecand dinspre mine ca un Star Wars opening crawl.
(hihi, poate ma pricopsesc cu vizite pe bietu-mi blog, am "bagat" si de Logan dar si de Skoda)
Mai bine ma opresc aici cu anvelopele, as fi in stare sa scriu poemul descarcarii unui TIR plin cu chestii din astea, ca si poemul burdusirii unui van cu aceleasi chestii, totul pe fundal de sonerii de telefoane fixe sau mobile si desigur, pe ritm de batai pe tastatura.Sau as putea, pe acelasi fundal, sa marturisesc faptul ca pe o rampa de service se pot intampla tot felul de lucruri cand da prima zapada.

Imi propusesem diverse, inclusiv sa citesc "Putin si noua Rusie" in metrou, macar un pic, seara, cand prind si eu un scaun. Dimineata imi este imposibil sa citesc in metrou, am doar 1,55 m si nu am cum sa tin cartea, pot folosi, in schimb, ca suport pentru tabloidul Ring.
Am renuntat la idee intr-una din seri cand, fericita si asezata pe un scaun am apucat sa citesc cateva pagini. La urmatoarea statie au urcat 3 tinere, stateau in picioare fix in dreptul meu si am fost nevoita sa ascult necazurile uneia dintre ele cu parul, privit ca podoaba a sa capilara: cat de dificil a fost, prin cate a trecut pentru a obtine, intr-un final glorios, minunata culoare actuala.Povestea implica si caractere, situatii si descrieri complexe, incepand cu verisoara care i-a ars parul (privit ca podoaba capilara) si sfarsind cu vecina si punga pentru suvite.Cu siguranta, era o povestire in culori. Zadarnic mi-am bagat castile in urechi, tanara continua sa exercite o atractie magnetica asupra mea.Privind-o asa, fara sa o si aud, as fi putut jura ca povesteste lucruri de o importanta vitala. Bat campii, dupa cum am mai spus . Poate ca asa si erau, pentru ea.

Sunt o muratura. Ma duc sa ma culc.