Nu s-a întâmplat nimic bun, nici mie, nici cunoştinţelor mele, mai mult sau mai puţin virtuale. Nici n-avea când...tocmai acum, de zilele muncii, ale micilor, ale berii, ale concursurilor cu premii organizate prin parcuri, ale weekendului prelungit la mare, ale...
Un mare bine şi şanse egale nu există decât în vorbe. Dar cer oare prea mult...dacă vreau să mai ştiu şi altceva decât cenuşiu, greu, fals, lipsit de rost?
Mă prostesc şi fac tumbe numai să nu mă agaţe iar nimicn/arerostul.
Da, de fapt, acesta e adevărul. Tumbele mele m-au obosit. Nimicn/arerostul e parşiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu