Întotdeauna am suferit de dezordine de idei. M-aş putea folosi de ocazie pentru a mă da mare şi a susţine că asta se întâmplă pentru că am idei multe şi, cu cât acestea sunt mai multe pe centimentru pătrat de cap de om, cu atât omului respectiv îi este mai greu să le menţină "ordonate". Dar... nu. Mai bine mă folosesc de ocazie pentru a face pe modesta şi a spune că dezordinea asta e chiar dezordine şi că orice ( obiect, eveniment, fiinţă) mă ajută prin existenţa sa la crearea unei cărări prin această bulibăşeală, îmi este benefic.
Desigur, uneori mă mai descurc şi singură. Probabil că acestea sunt momentele în care prietenii îmi spun: "iar ai sumarizat"
Din bulibăşeală se desprind două ... le spun chestii pentru că nu ştiu cum să le spun: cuvinte , concepte sau cărări de bătut câmpii de către mine.
Una este "orgoliu" dar de asta , hă, nu mă ating încă.
Alta este "plecare". A pleca, a lăsa gol locul în care ai stat o vreme.
Mda. Este, desigur, târziu, nu mai am timp să scriu.
Plec la muncă, poate e mai bine aşa, mi se mai aşează ideile pâna diseară. Sau poate că nu.
Daca nu mi-as recunoaste lenea de a intelege "printre cuvinte", as zice ca esti, mai des decat nu, un soi de master in a scrie despre nimic anume. Dar din moment ce ma stiu deja insensibila la tot ce nu inseamna "mura-n gura", e foarte posibil ca esenta sa existe din plin in frazele tale, ba chiar sa imprastie aroma de fructe (haha!). In concluzie, nici macar nu stiu daca is offtopic sau ontopic, da`...asta mi-a venit sa zic.
RăspundețiȘtergerePupaturi.
QED: dezordinea de idei...la care am putea adăuga învărtitul în jurul cozii şi faptul că mereu sunt în întârziere. :-)
RăspundețiȘtergereTe-am lămurit, aşa-i? :D
Pupiciuri.