Să tricotăm frumos sau cum să te iei la mişto c-ai fost prost

Adevărul e că nu-i uşor să scapi de o iluzie. În toată chestia asta cu iluzia nimic nu e uşor.
În primul rând, nu ţi-a fost uşor până să te apuci să-ţi fabrici iluzia, mai exact...de aia ţi-ai făcut-o, că doar trebuia să umpli cu ceva golul cu care umbli prin lume.Adică...ce vreau să spun? Din când în când... îl mai umpli cu ceva.
Conform dex şi în interpretarea mea, fabricarea iluziei cade strict în responsabilitatea fabricantului.
O formulare de tipul "m-ai iluzionat" e ridicolă, plângăcioasă şi nedreaptă, ca să nu mai spun că nici în dex n-am găsit-o. Corect este "m-am iluzionat".

În ceea ce priveste iluziile şi în contextul celor de mai sus, mă distreaza zicerea "ce-şi face omul cu mâna lui se numeşte lucru manual". Căci iluzia... e hand made. Hehe... păi câtă muncă şi devoţiune presupune ea? Lucrezi la ea ca la un mileu, ca la un "macrameu", ca la un "plovăr" cu model complicat, la urma-urmei...ce mama naibii ... e iluzia ta, nu? Te străduieşti să-ţi iasă o treabă bună şi temeinică, nu?

Să ne imaginam, deci, că tricotăm o iluzie.
Materiale: lână de lâna, în cantitate potrivită şi "cât cuprinde" pentru că nimeni nu poate impiedica pe cineva să-şi facă dintr-o iluzie ce iniţial se cerea "plovăr"... o adevărată pătură. Culoarea rămâne la alegere dar nu ştiu de ce, studiile pe eşantioane reprezentative arată că de cele mai multe ori ea e roz.
Unelte: andrele. Dimensiunea... la alegere , în funcţie de nevoi, pentru că unii au nevoie de iluzii compacte, de-a dreptul îndesate, alţii...mai cu găurele, mai dantelate.
Modelul: ei, aici e aici. Şi nu mă bag peste creativitatea nimanui, dar la un concurs...te pomeneşti c-aş lua şi-un premiu.

De adevărata artă însă... în altă parte ai nevoie.La fabricat iluzii pseudo-artistice se pricepe multă lume. Arta însă... artă ar fi să nu sfâşii "plovărul" după ce ai constat că tricotai degeaba şi ca prostul un soi de "Răpirea din serai" în varianta "să ne facem ţoale cald să ne fie", ca să nu mai spun că uneori poţi constata că făceai parte dintr-un contingent ce tricota acelaşi model.

Şi zău ca "plovărul" n-are nicio vină. Mai bine îl deşiri şi păstrezi lâna, păstrezi ce e de păstrat, fie şi pentru faptul că în cadrul procesului de fabricaţie ţi-ai amintit că nu eşti mort.